Duc o viață de Meșter Manole. Ce strâng în timpul
săptămânii, cheltui în weekend, în Vamă J Ei bine, nu cheltui
chiar tot. O consider o investiție în viitorul turismului din România, că
de-aia suntem un popor de patrihoți, nu !?
Cel mai mult îmi plac interminabilele sporovăieli din jurul
mesei (nu contează că e dimineață, prânzul sau pur și simplu o ardem la
Amphora, la un pahar de white russian). Omul cu mintea relaxată, trândăvind
levantin în jurul unui pahar de vorbă, devine filosof de ocazie, se lansează
cele mai neașteptate butade și silogisme, se pricepe la toate, dă dovadă de
surprinzătoare atotcunoaștere, ajunge cu firul poveștii la cele mai neașteptate
concluzii sau decizii.
Iote una, pe care probabil că n-aș fi văzut-o în alte
condiții, dar care în atmosfera magică din vamă, s-a impus de la sine, ca
viziune unitară, unanim acceptată de toți comesenii, ca și cum am fi văzut cu
toții răsărind clară, imaginea unui puzzle de evenimente ce brusc încep să
capete sens și semnificație.
Toată lumea se umectează la povestea cu AN. Nici nu mai are
sens să îi scriu complet numele, că se știe de cine e vorba. Nu e vorba de
prescurtarea dată de poliție (autor necunoscut) în dosarele în care nu a fost
prins făptuitorul. E vorba de dosarul ăla în care AN-ul a fost prins,
condamnat, dar face nazuri la faza cu pușcăria.
Atmosfera cosmică ce însoțește fiecare înghițitură de white
russian participă – ca în miorița, la starea mea de spirit (deși numa la noi – în miorița, eroul și-o ia
în freză, detașat, de la ceilalți baci !).
Și vântul, și plaja, și valurile, și cerul se bucură și
achiesează la starea mea, din ce în ce mai difuză. E momentul acela de grație,
când imaginea se blurează, ca la un obiectiv fotografic prost reglat, când
focalizarea de pe obiectul în sine dispare, numai pentru a lărgi viziunea către
ansamblu, the big picture.
Alcoolul leagă lucrurile, evenimentele încep să capete sens.
Lumea devine tabloul luptei, a încleștării apocaliptice dintre Bine și Rău,
transpuse în evenimente a căror semnificație o ghicesc doar inițiații, sau noi,
olimpienii ridicați pe aburii alcoolului în stratosferele Gândirii.
Lupta comică a doi copii ai politicii pentru același scaun
de la Consiliul European de la Bruxelles se traduce în lupta păpușarilor celor
două marionete politice în a reprezenta interesele geostrategice ale stăpânilor
lor – Uncle Sam și The Big (red) Bear.
Hotărâm în unanimitate, că din acest motiv, condamnarea cu
executare a lui Bombo se trage de la Bruxelles, ca și devoalarea pe larg, în
presa germană a plagiatului lui Ponta. În toată povestea asta, interesul nostru
propriu, al românilor, nu există. Sunt doar rușii, care vor să își impună prin
omul lor, Ponta, poziția de frână a UE, sau cea americană (Băse), care momentan
coincide intereselor bancherilor UE.
Ce paradox ! O băutură cu nume rusesc ne-a condus la
concluzii defavorabile Rusiei J
Hai la culcare, că e și mâine o zi !
PS: Maria îmi cere în mod expres să scriu că i-a dispărut
geaca (pe bune !). Și trusa de farduri !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu