Un răspuns pe care îl datorez camarazilor de la Noua Dreaptă

Foarte mulți camarazi – în special cei din străinătate sau din provincie, mă întreabă ce se întâmplă în conducerea Noii Drepte și a Partidului Naționalist ? De ce această tăcere “asurzitoare” ? Pentru a înlătura orice fel de presupuneri fanteziste sau confuzii, sunt dator cu un răspuns onest, în calitatea mea de membru fondator al celor două organizații – prima civică – ce-a de –a doua - politică.

Pe parcursul și după finalizarea formalităților privind depunerea actelor la Tribunal, pentru înregistrarea Partidului Naționalist, am căutat să formulez împreună cu ceilalți membri fondatori, un set de principii politice care să constituie numitorul comun al doctrinei partidului Naționalist. Din păcate, chiar de unde nu mă așteptam – respectiv din partea lui Tudor Ionescu, am avut parte de surprize neplăcute. După ce ani de zile ne-am afirmat drept membrii fondatori ai unei organizații numite “Noua Dreaptă”, m-am trezit că Tudor Ionescu caută să impună acum o linie doctrinară care nu este de dreapta. În opinia lui, partidul Naționalist nu trebuie să fie “nici de stânga nici de dreapta”, ci să privească “doar înainte”, după modelul naționaliștilor italieni, de la Forța Nuova.

De prisos să spun că nu am regăsit această “rădăcină” ideologică nici în legionarismul lui C.Z. Codreanu, nici în cel al lui Horia Sima, în condițiile în care mișcarea legionară a apărut ca o reacție la amenințarea comunistă asupra României, amenințare care nu a dispărut nici astăzi, căci suntem în continuare conduși – prin rotație de copii foștilor nomencklaturști – ce formează în exclusivitate actuala clasă politică.

Astfel, ratăm ocazia de a constitui primul partid cu adevărat de dreapta, acea dreaptă de care se tem atât de mult comuniștii aflați la putere. Căci partide de buzunar, naționaliste, formate cu oameni de stânga, nostalgici sau beneficiari ai regimului comunist, am mai avut. Vatra Românească, PUNR-ul și România Mare sunt exemple tragice de construcții politice care au irosit speranța românilor, pactizând cu comuniștii.

Fac un apel către camarazi. Să nu ratăm și această șansă. Istoria a dovedit că oamenii îți acordă încrederea o singură dată. PNŢ-ul şi Convenţia Democrată exemple amare recente de speranţă irosită, trimisă la coşul de gunoi al Istoriei.

Izolarea mea treptată, dar şi a altor lideri zonali sau simpli membri, - prin mijloace care nu fac cinste unor oameni ce pretind că aplică principiile din Cărticica Şefului de Cuib, nu va duce decât la transformarea într-o sectă  a Noii Drepte şi a viitorului Partid Naţionalist (în sensul căcei de la ND se vor considera în mod aberant “singurii deţinători ai Adevărului” despre Naţionalism şi vor ajunge să îi acuze – fără dovezi, de “trădare”, pe cei care au alte opinii despre Naţionalism – decât cele ale lui Tudor Ionescu – cum se întâmplă deja de ani buni).

Soluţia pe care eu o văd pentru a se ieşi din acest impas, este ca fiecare membru sau simpatizant al Noii Drepte sau al Partidului Naţionalist să reflecteze profund asupra direcţiei de urmat şi măsurilor ce trebuie puse în practică pentru ca mişcarea naţionalistă din România să triumfe asupra forţelor ostile, comuniste şi atee, spre binele Ţării şi al nostru, al tuturor românilor. Este necesar să dăm dovadă de maturitate şi unitate, să ne definim doctrinar şi ideologic, pentru a respinge cu fermitate, la momentul potrivit oferta otrăvită a celor aflaţi în prezent la Putere. Să trecem cu bine de testul moral pe care cei dinaintea noastră, mai sus arătaţi, nu l-au trecut, şi au eşuat. Şi nu în ultimul rând, să luăm atitudine şi să ne spunem deschis opinia, dacă observăm că suntem duşi într-o direcţie greşită. Am observat cu părere de rău o anumită atitudine supusă, chiar docilă, vecină cu servilismul, a unor membri ND, care fără a trece prin filtrul propriei raţiuni şi simţiri unele chestiuni, urmează orbeşte indicaţiile unor lideri, prezumând o presupusă infaibilitate în domeniul doctrinar, datorită unor principii de disciplină prost înţelese.

Prin natura noastră păcătoasă, umană, toţi putem greşi, inclusiv Căpitanul, şi actualul lider ND, Tudor Ionescu. Mişcarea Naţionalistă trebuie să fie o şcoală de lideri, şi are nevoie de lideri, nu de supuşi. Dacă un lider cade în luptă, aţi zece trebuie să fie pregătiţi pentru a se ridica imediat în locul celui căzut, căci numai aşa se poate evita principiul de acţiune al ocultei masonice, atât de des aplicat – din nefericire “bate-vom păstorul, şi se va risipi turma”.

Acestea sunt gândurile pe care am simţit nevoia să vi le împărtăşesc referitor la Noua Dreaptă şi Partidul Naţionalist. Şi nu în ultimul rând, merită să reflectaţi la zicala ce spune că “fiecare popor (şi, în fond, fiecare organizaţiei) are conducătorii pe care îi merită”.