Fantezii ”penale”

Judecătoarea intră în sală, cu un zâmbet malițios pe figură. ”Iarăși îmi va respinge cererea de punere în libertate a inculpatului” – cugetă avocatul. Se judeca de ceva vreme într-un dosar penal, în care clientul său era arestat, iar atitudinea judecătoarei nu îi era deloc favorabilă. Parcă avea ceva cu el. Toane de femeie sau ceva mai mult ? Îl tachina la fiecare termen, îi analiza cererile cu lupa ochelarilor, punându-le în discuție pe un ton doctoral, așa cum un profesor scoate la tablă un elev mai greu de cap. Și... i le respingea.

Fiind abia judecata în primă instanță, completul era constituit conform legii, dintr-un singur judecător, pardon... o judecătoare. Nu era nici o diferență de vârstă între avocat și judecător, dar ea îl strivea cu refuzurile ei de a-i pune în libertate clientul arestat, termen după termen.

Așa că, la acest termen, judecând după zâmbetul ei, înțelegând că nici de această dată nu îi va admite cererea de punere în libertate a inculpatului arestat, avocatul decise că nu mai are nimic de pierdut, și prin urmare se hotărî să îi dea o lecție judecătoarei. Observase, la momentul la care ea intrase în sala de judecată, faptul că prin roba largă, i se întrezărea burta de femeie gravidă, aflată în ultimul trimestru de sarcină. Auzise zvonuri pe holurile instanței că doamna judecător a rămas însărcinată, însă nu le dăduse atenție. Acum însă, își explică brusc toanele și isteriile ei, refuzul încăpățânat, ilogic de a-i admite o cerere ce era admisibilă și – în opinia lui, întemeiată.

După apelul părților, făcut de grefiera de ședință, luă deci inițiativa și trecu la atac. Dregându-și vocea, începu:

”Doamnă Președinte, înainte de a trece la soluționarea deja obișnuitei cereri de punere îl libertate a clientului meu, pe care o respingeți de 10 termene, am de invocat câteva incidente procedurale care împiedică, în opinia mea, instanța de judecată, în prezenta componență, să soluționeze în mod legal și cu imparțialitate cererile formulate de mine”.

Judecătoarea, amuzată, ridică mirată o sprânceană dindărătul ochelarilor ei de profesoară și îl provocă – cu o voce ascuțită: ”Să auzim domnule avocat, despre ce incidente procedurale este vorba ?”

-          Doamnă Președinte, un prim aspect pe care doresc să îl invoc este cel al nerespectării normelor legale privind compunerea completului, respectiv cele privind numărul de judecători, atrage nulitatea hotărârilor (chiar și a celor parțiale) pronunțate în cauză, întrucât potrivit disp. art. 54 alin 1, din legea 304/2004,”Cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale.”

-          Nu înțeleg unde vreți să ajungeți – îl întrerupse judecătoarea, deja iritată. Completul este format dintr-un singur judecător, adică eu.

-          Fals, doamnă Președinte. Acest complet este format din două persoane !!!

Judecătoarea se uită în jur buimăcită, căutând cu privire un al doilea judecător. Fără a-i da răgazul să își revină din stupoare, avcatul atacă mai departe:

-          Să nu mă înțelegeți greșit, d-nă Președinte. Nu fac referire aici la încă un judecător în sensul abstract al cuvantului, căci nu consider că face parte din complet și Judecătorul Suprem, care va fi să judece vii și morții la sfârșit, și căruia nimic nu îi este ascuns. Lăsând la o parte Divinitatea, consider totuși că la luarea deciziilor au participat două persoane, motiv ce atrage nelegalitatea hotărârilor pronunțate până în prezent - și mă refer aici la cele de respingere a cererilor de punere în libertate ale clientului meu.

-          Bine, dar în acest dosar nu judec decât EU ! punctă apăsat judecătoarea, fulgerându-l pe avocat din priviri.

-          Greșit ! răspunse avocatul. Potrivit dispozițiilor art. 654 Cod Civil, în acest moment, în fața mea se află două persoane. D-voastră și copilul pe care îl purtați. Ori, potrivit dispozițiilor Codului Civil, ” copilul conceput este considerat ca exista”.

-          Bine, dar cum ar putea fi acest copil considerat ca persoană în acest moment, exclamă judecătoarea ?!

-          Păi, în primul rând, simpla lui prezență, recunoscută prin lege, face ca acest complet să fie format din două persoane, iar nu dintr-una singură. În al doilea rând, prezența copilului, din punct de vedere hormonal, vă afectează capacitatea de a analiza în mod obiectiv și imparțial cazul clientului meu, fiind cunoscut faptul că, pe perioada sarcinii, femeia suferă importante schimbări de comportament, fapt datorat prezenței fătului.

Galbenă la față, judecătoarea dispuse amânarea cauzei din motive de sănătate. A doua zi, am aflat că a intrat în concediu maternal, iar cauza a fost distribuită unui alt judecător.