TVRR

marți, 23 decembrie 2008

Eseu despre piciorul Femeii

Ideea mi-a venit pe cand admiram in tramvaiul 34 (ce merge catre Bucur Obor) picioarele ce se iveau de sub fusta unei femei. Mi-am spus atunci, privind ganditor catre ele: "Am citit atatea tampenii la viata mea, scrise de altii !" Dar n-am citit nimic despre picioare. In special despre piciorul femeii. Despre misterul acestei minunate creatii a lui Dumnezeu. d9o9oz
De ce nu !?
Si iata acum expusa pe larg si cu lux de amanunte viziunea mea asupra piciorului femeii.

Ca barbati, cu totii recunoastem misterul magnetismului pe care il exercita femeile asupra noastra, iar ca parte a corpului, picioarele lor in special.

Oare ce instinct atavic, ce mecanism al naturii noastre masculine actioneaza in acest caz !?

Ce ne face pe noi barbatii ca atunci cind admiram o femeie, privirile noastre sa alunece, "evaluator", asupra picioarelor femeii in cauza ?

Magia piciorului este strans legata de sexualitate si atractie erotica, fara indoiala. Gesturi celebre precum bautul sampaniei din cupa delicata a pantofului femeii adorate, sau universala dezmierdare a degetelor iubitei, toate acestea arata importanta majora pe care o au picioarele femeii in viata noastra.

In toate culturile, piciorului femeii i se acorda o atentie speciala.

In tratatele arabe despre arta amorului, femeile sunt catalogate in functie de capacitatea lor de a se gadila in talpa. Cele mai "gadilicioase" erau declarate fara drept la replica si cele mai active sexual si mai incitante din punct de vedere erotic.

In India si China, maestrii tantrici si taoisti studiau piciorul femeii si forma lui cu mare atentie, clasificand diferitele tipologii feminine in functie de acest important criteriu care este piciorul femeii.

Spre exemplu, in India se considera ca gadilitul in talpa traduce in fapt o stare de polarizare a energiilor in plan eteric ale persoanei respective.

In China, datorita admiratiei nestavilite pentru femeile cu laba piciorului mic (si a calitatilor amoroase pe care se presupunea ca aceasta particularitate le exprima), s-a trecut la fabricarea "in serie" a femeilor cu picior mic, infasurandu-se fetitelor labele picioarelor in fese de matase, de la varste fragede, pentru a opri cresterea acestora, obicei pastrat in unele locuri si in zilele noastre.

La majoritatea popoarelor Asiei, in special la cele de credinta musulmana, masivitatea piciorului femeii este pusa in relatie directa cu feminitatea si fertilitatea femeii in cauza.
Marco Polo povesteste cum, in calatoriile sale din Asia, a intalnit femei care, pentru a fi mai atragatoare pentru barbati, infasurau in jurul salelor zeci de metri de panza, pentru a obtine coapse mai voluminoase la vedere.

Dealtfel, statuetele primitive provenite din zorii umanitatii ne infatisaza femeia in aceeasi ipostaza materna, cu picioarele (coapsele) exagerat marite. In aceasta directie, cele doua statuete descoperite pe teritoriul Romaniei la Hamangia (Ganditorul si femeia lui) ilustreaza clar aceste concepte stravechi ale umanitatii despre legatura directa existenta intre masivitatea piciorului femeii si fertilitate.

In antichitate, grecii si romanii nu faceau nici ei exceptie de la aceste conceptii despre piciorul femeii, reprezentarile feminine ale zeitatilor din panteonul grec si roman (dealtfel strans inrudite) aratand aceeasi preferinta pentru picioarele robust construite.

Moda "formelor voluptuoase" ale piciorului femeii a dominat secole de-a randul arta (care este si o manifestare a conceptiilor si preferintelor generale ale unei societati), pana in secolul trecut. Mari pictori si sculptori s-au intrecut in a dat rotunjime si robustete picioarelor femeilor reprezentate in operele lor.

O data cu aparitia mijloacelor moderne de comunicare (presa, radioul, televiziunea, internetul), conceptia globala asupra piciorului femeii se diversifica sensibil, atingand adeseori exteme grotesti.

De la preferintele pentru "modelele" anorexice ale anilor `90 pana la promovarea lui "Miss Over 100", gusturile in cadrul "satului mondial" ce tinde sa devina societatea umana s-au diversificat si unificat totusi, intr-un vartej de curente mondene caleidoscopice, conceptul de meltpotting exprimand cel mai bine decorcentantul amestec de gusturi si idei asupra celor mai variate subiecte, adesea coexistand laolalta in cadrul aceluiasi spatiu cultural.

O analiza atenta asupra acestor preferinte, realizata obiectiv, cu aprecieri inclusiv de ordin fiziologic si amtropomorfic aspra structurii piciorului femeii, dezvaluie substratul afectiv-emotional al subconstientului colectiv masculin, transformarile aparute in acesta, dincolo de efemeritatea curentelor de moda.

Fiecare preferinta pentru un anumit gen de structura a piciorului feminin ne dezvaluie de fapt anumite preferinte pentru anumite calitati feminine pe care intuitia barbatului "trezit" de acele forme le cauta adesea inconstient.

Astfel, formele masive, carnoase ale piciorului femeii sunt cautate in special de catre barbatii la care predomina pulsiunile sexuale primare, profunde, ce cauta implinirea acestor impulsuri intr-o coplesitoare stare de senzualitate si intimitate feminina, ce se confunda cu un izvor nesecat de energie creatoare, vitalizanta, ce inglobeaza toate aspectele manifestarii feminine (mama, iubita, sora, amanta).

Fesele carnoase, masive ale acestor femei reprezinta misterul creatiei, infinitatea energiei. Prin excelenta pasiva, acest tip de femeie este greu de trezit "la viata", dar atunci cind este trezita, este greu de oprit si foarte greu de satisfacut de catre barbatul care nu poseda calitatile masculine si vorilitatea necesara.

In general, barbatii ce prefera acest model "carnos" al picioarelor femeii, carora un strat de grasime pe pulpa femeii iubite nu le trezeste repulsia, ci dimpotriva, porniri senzuale si afective profunde, sunt acei barbati puternici, virili, cu o masculinitate bine definita, rezistenti in pat, inzestrati cu un umor nativ si o intuitie patrunzatoare. Ei sunt campionii "maratonului" in pat, invatati sa guste din plin lascivitatea si senzualitatea femeii iubite fara graba, in tihna. De regula acest tip de barbat se "recruteaza" in general din randul zodiilor scorpionului si taurului.

Cu o gradaţie mai jos pe scala preferinţelor, se situează barbatii ce simt o irezistibila atracţie catre fesele bombate obraznic, continuate de picoare puternice, musculoase, cu incheieturi solide. Acestia pot fi asemuiţi cu alergatorii de cursa medie, focoşi, puternici si plini de energie. De o masculinitate pregnanta, stralucitoare, iradiind siguranţa de sine si dinamism, aceşti barbati sunt genul numiţi astăzi "macho", la ei predominând ardoarea, pasionalitatea si impetuozitatea.

La aceasta categorie de barbati predomina dorinţa activa, pasionala, clocotitoare.

Din punct de vedere esoteric, subiectul principal al atenţiei acestor barbati (anume fesele - bine definite, bombate provocator) reprezintă un indiciu puternic al existentei in structura subtil energetica a femeii respective, a energiei sexuale efervescente, active, trezite, care nu asteapta decat sa fie folosita intr-un ritm alert, exploziv.

Urmează apoi categoria picioarelor de tip longilin, subţiri şi lungi. Acest picior, adolescentin, cu muşchii subţiri, nervoşi şi delicaţi, situaţi de obicei sub o piele fină, sensibilă, ne amintesc câte ceva din perioada adolescenţei noastre, când studiam picioarele colegelor la şcoală… La acest tip de picior, este remarcabilă fineţea detaliului, a amănuntelor ce pot fi surprinse în geografia pe care ne-o revelează…

Începând cu zona labei piciorului – împodobită de obicei la această tipologie cu degete subţiri, delicate, şi continuând cu glezna – extraordinar de fină, cu uimitoare goluri şi îmbinări – care parcă nu este făcută să susţină greutatea unui întreg corp – acest picior are ceva eteric, aerian şi nepământesc, care inspiră graţie, delicateţe şi fragilitate…

Este piciorul balerinei din vitrina copilăriei noastre, încremenită pentru eternitate într-un suprem efort de sfidare a gravitaţiei, în vârful poantelor…

Natura ne uluieşte de fiecare dată prin resursele de frumuseţe inepuizabile, prin micile amănunte ce dau armonia întregului… Spre exemplu genunchiul acestui picior, care dincolo de rolul său flexor, nu pare a avea vre-o încărcătură estetică deosebită, ne poate uimi prin forma delicată, prin rotunjimea îngustă a rotulei, prin subţirimea şi farmecul aparte al fasciilor ligamentelor ce leagă într-un tot funcţional gamba de coapsă.

O zonă cu o magie proprie, aparte, indiferent de tipul piciorului, este zona din dosul genunchiului… Cat de ascunsă, de sensibilă este această zonă la femeie… este cavitatea cu cea mai delicată şi sensibilă piele (după ureche) de pe întregul corp… În georgrafia zonelor erogene, această zonă ocupă un loc de cinste, aparte, în arsenalul îndrăgostiţilor. Nici un bărbat iubitor al piciorului iubitei nu poate rezista tentaţiei de a săruta, de a mângâia cu limba această cavitate secretă… şi puţine sunt femeile care rezistă unei astfel de atingeri copleşitoare…

O altă zonă ce se reliefează în mod distinct la piciorul de tip zvelt, longilin, este zona inghinală, locul tainic unde coapsa se îmbucă cu bazinul, în apropierea tainică a IZVORULUI EXISTENŢEI… Aici, există o zonă a interiorului coapsei femeii, foarte delicată şi intimă, extrem de sensibilă la mângâieri şi sărutări.

va urma…

luni, 22 decembrie 2008

1 Decembrie cu Noua Dreaptă




Membrii si simpatizantii Noii Drepte au sãrbãtorit Ziua Nationalã printr-un miting organizat în Piata Unirii din Capitalã, miting la care au luat cuvântul liderii regionali ai Noii Drepte precum si liderul national Tudor Ionescu. De asemenea, numerosi prieteni ai României din întreaga Europã au tinut sã celebreze alãturi de noi împlinirea a 90 de ani de la Marea Unire: Felipe Perez (La Falange / Spania), Jens Puhse (NPD / Germania), Boyan Rassate (BNS / Bulgaria), Michal Lassak (Slovenska Pospolitost / Slovacia), Christophe Lespagnon (Franta).

În calitate de membru fondator şi purtător de cuvânt al Noii Drepte, am avut onoarea de a fi prezentatorul întregului eveniment.

Participantii au scandat: România Mare - în vechile hotare!, Basarabia pãmânt românesc!, Bucovina pãmânt românesc!, Unitate Nationalã!, România Românilor! si au aplaudat cuvântãrile camarazilor români si strãini care s-au pronuntat unanim împotriva revizionismului maghiar si pentru unirea grabnicã a celor douã state românesti.











joi, 18 decembrie 2008

Un pic de biografie şi câte ceva despre Cultura Penisului...


Mă preocupă de ceva vreme diferenţa frapantă de mentalitate pe care o întâlnesc între românul neaoş, comun, şi cultura yoghină care deja s-a înrădăcinat în anumite medii datorită influenţei şcolii lui Grieg.

Spre norocul meu, am crescut, m-am format într-o perioadă istorică „tulbure”... ieşirea din comunism ! Concepţiile mele despre viatză şi lume au cunoscut o influenţă covârşitoare datorată viziunii yoghine promovate de Grieg.

Dar nu asta vreau să spun... vreau doar să ajung la o concluzie... văd lumea diferit de ceilalţi în materie de sexualitate... începând cu percepţia sexului propriu...

Mi-am început târziu viatza sexuală... cea adevărată, nu fanteziile adolescentine, flirturile nevinovate şi masturbarea... fie ea şi cu prietena... J

Penisul a fost în adolescenţă un focar de nelinişti, de pulsiuni abisale, o forţă nestăvilită, tiranică, ce porunceşte şi îngenunchiază raţiunea, voinţa, principiile...

Dulcea beţie a apropierii femeii, zvâcnetul disperat al nădragilor, presiunea impetuoasă, irezistibilă asupra şliţului, pulsaţia grăbită a dorinţei... epoca în care orice femeie frumoasă avea aura unei potenţiale perechi, vremurile când pluteam îmbătat de feminitatea ce se perinda pe sub ochii mei vrăjiţi, când ochii mi se aprindeau la apropierea FEMEII, urechile îmi ardeau, şi o durere surdă, dulce, mă copleşea, mă încălzea, mă arunca în cele mai nebuneşti situaţii, mă împingea la cele mai necugetate fapte...

Minunata libertate sexuală a adolescenţei mele... idealuri înalte, cuplul deschis, transfigurator, iubirile ce se aprindeau dintr-un zâmbet, dintr-o privire ! Erau oare iubiri, sau doar pasiuni ?! Oricum ar fi fost, au fost vii, autentice, traite cu intensitate maximă... nu le-am uitat pe nici una ! Şi când le evoc, chipuri dragi îmi răsar de sub vălul memoriei, zâmbindu-mi din trecut...

Percepeam atunci penisul ca pe un mic tiran capricios, ce avea darul de a schimba situaţii şi conjuncturi pentru a-şi trăi extazul... Mă identificam cu el în actul amoros, înfrângeam oprelişti, prejudecăţi, bucuram, ofeream plăcere, linişteam, cuceream, fascinam...

Duceam cu el o luptă a spiritului cu materia, a voinţei încleştată cu pasiunea... controlul ejaculării, deziderat absolut şi obsedant... extazul de dincolo de extaz.... dovada adevăratei virilităţi, certitudinea liniştitoare a bărbăţiei confirmate de respectul de sine în faţa FEMEII.

Apoi, după relativa cucerire a unui labil şi inconstant control, a încrederii în sine datorate mai mult experienţei şi preconizării unui „stil” de abordare eficientă a femeilor, au început să apară adevăratele obstacole: gelozia, egosimul şi prostia.

Cât de puţin ştim să ne punem în pielea, în sufletul Celuilalt ! Am învăţat astfel ce înseamnă pierderea, SUFERINŢA.

Am trăit pentru prima dată sentimentul pierderii iremediabile, a sufletului sfâşiat. Am trecut peste... am trăit mai departe, marcat, schimbat iremediabil... am înţeles profunzimea suferinţei pricinuite femeilor din viatza mea, de egoismul meu... şi am început să evit o bună perioadă de timp să mă mai apropii de alte femei, pentru a nu le provoca inerenta suferinţă a rupturii, a sfârşitului... vedeam pretutindeni semnele sfârşitului, ale dezamăgirii, ale suferinţei...

Apoi, am început să înţeleg şi să accept... Ba chiar am început să testez limitele femeilor din viatza mea, într-un imbold de a dezamorsa bomba ce sfărâmă zidurile sufletului, de a fisura aceste ziduri înainte ca ele să cadă sub povara suferinţei... nu am reuşit... am mai învăţat un adevăr crud... nu poţi schimba cu adevărat pe nimeni în adevărata lui natură... nu poţi „salva” pe nimeni... numai individul poate face acest lucru, din proprie voinţă şi prin Graţia lui Dumnezeu. De aceea am încetat să mai impun condiţii, reguli... în ce le priveşte. Am păstrat doar un minim de cerinţe, în chestiunile ce au directă legătură cu mine.

Am înţeles în timp şi secrete despre care nu se vobeşte nicăieri. Spre exemplu, am înţeles că Obiectul este NUMELE şi numele este OBIECTUL. Am înţeles că un obiect poate purta mai multe denumiri, diferenţiate de pespectiva (viziunea) asupra lui. Folosirea Numelui conferă Puterea asupra Obiectului. Folosirea numai a unei părţi din multele nume ale Obiectului, duce doar la o putere parţială asupra Obiectului.

Să luăm spre exemplu Penisul: cuvântul „penis” desemnează „organul sexual masculin” altă noţiune „civilizată”, a aceluiaşi Obiect. Trăim cu povara păcatului originar din Biblie, a sentimentului vinovăţiei, al ruşinii faţă de propriul sex... aşa suntem educaţi de mici... „nu pune mâna acolo, că e ruşine...”. La yoga, am învăţat să îi spunem „lingam”, termen cu care hinduşii desemnează simbolul falic al principiului cosmic masculin. „Penis”, „organ sexual masculin”, „lingam”, reprezintă partea „civilizată”, „transfiguratoare” a Obiectului... uneori, iubiţii, plini de imaginaţie, caută alte nume pentru Obiect... Prima mea iubită îi spunea „băieţelul”, altele îi spun „cocoşel”, etc.

Dar mai există o „faţă” a lui, de care de obicei fugim... partea aşa-zis „vulgară”, „obscenă”, „perversă”, „murdară”, „josnică” a Obiectului... Ce ziceţi de PULĂ !? V-am şocat !? Dar hai să analizăm mai profund fenomenul... ce anume şochează la cuvântul „pulă” ?! În fond, desemnează acelaşi Obiect, iar denumirea în acest fel nu schimbă cu nimic calitatea/caracteristicile Obiectului... SAU LE SCHIMBĂ ?! Primul sentiment e de ruşine, la auzul acestui cuvânt... e normal... condiţionarea dată de „buna creştere”... totuşi, încercaţi să vă imaginaţi, să vizualizaţi ce imagine vă evocă cuvântul "penis", în raport cu „Pula”. Vă spun eu: „pula” e mai mare, mai puternică, mai obraznică, mai lipsită de inhibiţii... e vie... are o forţă, o viaţă a ei, proprie, pe lângă care cea a „penisului” este vădit mai mică...

Deci, descoperim că evităm să folosim, să evocăm un „nume” care corespunde unei imagini mai pline de forţă a Obiectului... Cunoscând aceste lucruri, atent să nu cad în vulgaritate, care este opusul transfigurării... am recunoscut forţa PULII, mi-am însuşit-o ! cum putem împlini acest paradox ? Având simultan viziunea ambelor aspecte, care formează o imagine completă a Obiectului, cucerim toate sensurile acestuia, tot potenţialul său... Aşa am înţeles beneficiile dar şi pericolele aşa-zisului „limbaj obscen/vulgar”. Aşa am cucerit Puterea Lingam-ului/Pulii !

Vremea a trecut... destinele ce s-au intersectat cu drumul meu în viatză au cunoscut traiectorii de multe ori ciudate... mai mult decât orice, Viaţa schimbă oamenii... tot mai des revin la imagini, la amintirile imortalizate în fotografii... ce curios... de multe ori, aceste fotografii supravieţuiesc existenţei noastre fizice... jumătate din oamenii pe care îi am în poze, au plecat din această lume...

În prezent, datorită vârstei, datorită epuizării (prin ejaculare) a unei părţi a potenţialului sexual (contrar opiniei comune, se pare că potenţialul sexual – reprezentat fizic de sperma la bărbat, nu se reface la infinit... deci se diminuează în timp) constat că a dispărut acel freamăt, acea „viatză” proprie a penisului. Nu mai „dictează” cu putere decât arareori... caut infuzii de „viaţă”, de putere în lumea plantelor afrodisiace... ce miracol să retrăieşti, cu experienţa de acum, puterea, Viaţa şi „sălbăticia” din adolescenţă... mulţi bărbaţi maturi au şi uitat acea stare de a avea un penis „viu”, animat parcă de o viaţă proprie... ce minunat este să te simţi din nou viu, plin de acea tainică fierbinţeală a pasiunii...

Să nu se înţeleagă că sunt vre-un impotent ! Nu ! Slavă Domnului, nu am probleme cu erecţia, controlez relativ bine (deşi nu sunt perfect continent nici acum...), sunt apreciat pentru asta ca un bărbat viril, dornic să facă dragoste des (aproape la fiecare 2 zile)... dar a retrăi prospeţimea, pasiunea şi forţa vibrantă din adolescenţă... iată un vis uitat de prea mulţi bărbaţi... Unii uită din nepăsare, alţii din plictiseală. Iar unii nici măcar nu îşi pun problema, nu îşi mai amintesc.

Aici revin la ideea cheie a acestui monolog: noi, românii, nu avem o cultură a penisului (în ciuda bancurilor cu B(P)ulă)...

Unii percep preocuparea mea pentru penis ca pe o obsesie... de ce să te preocupi atâta, dacă totul e Ok şi funcţionează bine !? De ce atâta efort cu vacuum developerul, cu extenderul, cu masajele şi afrodisiacele ?! Răspunsul real nu este cel enunţat în mod comun, aşa-zisa obsesie a afirmării imaginii de „bărbat” în faţa celorlalţi „bărbaţi”, (se ştie că bărbăţia se măsoară în virilitatea (mărimea şi puterea) penisului !). NU ! Nu concurez cu nimeni, mă simt bine în pielea mea, nu trag cu ochiul la pişoar, în WC-ul public, la prohabul vecinului... J

Răspunsul este unul singur: PENTRU A NE SIMŢI PENISUL VIU !!! Asta trebuie să nu piardă din vedere orice bărbat adevărat. Penisul este probabil singura parte a corpului cu care ne identificăm cel mai des... sau poate nu chiar foarte des... unii, dar cu toţii, măcar atunci când facem dragoste... sau sex, sau ce o face fiecare... Ca orice muşchi (deşi nu este un muşchi), pe care nu îl exersezi, se atrofiază cu vârsta. Ca orice muşchi, prin exerciţiu sistematic, creşte în mărime şi forţă. Dacă tânjeşti să te simţi „viu”, o faci pentru tine... pentru că pentru noi bărbaţii, atunci când penisul „moare” (fie când ejaculăm, fie la andropauză), moare o parte esenţială din noi, cu care ne identificăm în cel mai profund mod.

Am cunoscut mulţi bărbaţi care, atunci când au ajuns la andropauză, şi-au pierdut pofta de viatză, au început să se ofilească, să decadă... iar fără dorinţa de a trăi, moartea bate la uşă...

Nu ştiu ce altă concluzie s-ar mai impune... tot ce sper este ca tu, cititorule, să nu îmi judeci prea aspru fracheţea şi stilul direct. Un proverb spunea că „Adevărul le foloseşte celor care îl ascultă, dar le face rău celor care îl spun…”

miercuri, 3 decembrie 2008

Marsul de la Tancabesti, in memoria Capitanului




La Constanta - 2.12.2008


o superba zi de Decemebrie pe malul marii...





















Miting la Ambasada Ucrainei

Luând act de presiunile exercitate de statul ucrainean în vederea închiderii scolilor românesti din nordul Bucovinei si sudul Basarabiei, de încãlcarea repetatã a drepturilor si libertãtilor elementare ale comunitãtii românesti din Ucraina, Noua Dreaptã a protestat vineri 28 noiembrie în fata ambasadei acestui stat.

Protestul a marcat solidaritatea membrilor Noii Drepte cu românii din nordul Bucovinei, Maramuresul istoric si sudul Basarabiei, un memoriu fiind adresat ambasadorului Ucrainei la Bucuresti.








de ziua lui fimiu - la implinirea varstei de 5 ani !













































































Counter

TE-AM PRINS !!!

Sign by Danasoft - Get Your Free Sign

Viziteaza profilul lui Mihai Rapcea pe Colegi.ro Internet Trafic - Top Romanesc - Top Sites Romanian Language - Best Romanian Websites

eu

eu