Contestatie impotriva modificarii Legii Avocatilor

Către

GUVERNUL ROMÂNIEI

În atenţia

DOMNULUI PRIM-MINISTRU

Subscrisul Cabinet Individual de Avocatură Rapcea Mihai, prin avocat titular, cu sediul în Bucureşti, str. Zmeica nr. 12, sector 4, în temeiul disp. art. 1 pct. 1 şi 7 din legea nr. 554/2004 formulăm prezenta

CONTESTAŢIE

Împotriva disp. art. 1 pct. 9, 14, 15, 16, 27 şi 28 din Ordonanţa de Urgenţă nr.159/2008 din 12/11/2008 publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 792 din 26/11/2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

Solicităm:

1. Suspendarea aplicării dispoziţiilor contestate;
2. Anularea dispoziţiilor mai sus menţionate.

MOTIVE:

ÎN FAPT: prin Ordonanţa de Urgenţă nr.159/2008 s-a dispus modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

Prevederile ce fac obiectul contestaţiei noastre sunt abuzive, contrare literei şi spiritului Constituţiei, vătămătoare şi împovărătoare pentru nobila şi liberala profesie a avocaturii.

Încă din preambulul (expunerea de motive) a ordonanţei mai sus arătate, se face vorbire despre caracterul „european” al noilor prevederi, de „organizarea eficientă” a profesiei de avocat, de aducerea la un nivel „optim” a pregătirii avocaţilor, ce „reclamă necesitatea sporirii competenţei profesionale a avocaţilor, îmbunătăţirea procedurilor de selecţie la primirea în profesie şi la dobândirea titlului profesional de avocat definitiv şi creşterea responsabilităţii acestora prin asigurarea cadrului instituţional apt să permită realizarea prestaţiilor avocaţiale prin implicarea directă a avocatului în finalizarea procedurilor reclamate de întocmirea unor acte…”

În mod firesc, ne-am fi aşteptat ca o asemenea nobilă expunere de motive să fie urmată de o serie de prevederi legale de natură să lărgească libertăţile şi drepturile conferite avocatului, care să transpună în practică expunerea principiilor şi motivelor din preambulul ordonanţei.

Ce găsim în cuprinsul acestei ordonanţe !? Numai obligaţii şi oprelişti puse avocaţilor, care nu au alt scop decât să îngenuncheze libera iniţiativă, concurenţa şi ierarhia valorilor în cadrul profesiei şi să predea controlul acestei profesii în mâinile unei clici de parveniţi, ce fac de ruşine renumele profesiei de avocat.

Încă de la pct. 9. al art. 1 din Ordonanţă, găsim următoarea modificare la Legea Avocaţilor: „La articolul 17, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2¹), cu următorul cuprins:

"(2¹) În perioada stagiului, cu acordul avocatului îndrumător, avocaţii stagiari pot urma cursuri de masterat, care sunt luate în considerare la aprecierea formării profesionale iniţiale în condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat."

Dacă scopul declarat al ordonanţei este acela de a creşte nivelul de pregătire al avocaţilor, de ce se impune acordul avocatului îndrumător atunci când un stagiar doreşte să urmeze un curs de master ?!

O astfel de prevedere restricţionează în mod abuziv accesul avocaţilor stagiari la o formă specializare post-universitară, fiind în contradicţie cu prevederile constituţionale (disp. art. 32 din Constituţia României) cât şi prevederile art. 5.1. din legea învăţământului nr.84/1995 („ART. 5(1) Cetatenii Romaniei au drepturi egale de acces la toate nivelurile si formele de invatamant, indiferent de conditia sociala si materiala, de sex, rasa, nationalitate, apartenenta politica sau religioasa.”).

Astfel ca se naşte fireasca întrebare, cum favorizează o astfel de prevedere „sporirea competenţei profesionale a avocaţilor” ?

Şi modificările la Legea 51/1995 continuă în acelaşi ton „voios” stahanovist: La punctul 14. din ordonanţă, se prevede completarea articolului 23; după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

"(4) Înscrierea avocaţilor în tablou se face pe baza licenţei de exerciţiu al profesiei, confirmată din 3 în 3 ani pe baza dovezii frecventării formelor de pregătire profesională continuă organizate de barouri şi U.N.B.R."

Odinioară, se spunea că în avocatură intră cei care au „picat” examenul la I.A.T.C., - datorită talentului scenic şi oratoric, atât de apreciat la bară.

În prezent, observăm cum toate „noutăţile” cu pretenţii „europene” din materia reglementărilor privind profesia de avocat, sunt create parcă de foşti absolvenţi ai Academiei (de tristă amintire) Ştefan Gheorghiu sau de doctrinarii partidului comunist, care nu ştiu cum să facă să limiteze mai mult accesul la profesia de avocat şi menţinerea avocaţilor în profesie.

Dacă tot se doreşte impunerea rolului avocatului în justiţia română, după modelul ţărilor europene, de ce nu regăsim nici o propunere care să sublinieze poziţia şi drepturile avocatului în sistemul judecătoresc ?!

Oportună ar fi fost modificarea legii în sensul acordării dreptului avocatului de a autentifica toate actele, nu numai cele privitoare la mandatul său, aşa cum prevedea legea din perioada interbelică.

Astăzi, orice procesoman poate arunca pe rolul instanţelor, la orice nivel de jurisdicţie, o cerere scrisă cu laba gâştii, nu contează cât de întemeiată, căreia i se dă termen şi zace prin instanţe minim 2 ani, îngreunând sistemul judecătoresc.

Ţări cu adevărat civilizate precum Marea Britanie sau Franţa nu permit formularea cererilor sau reprezentarea personală a justiţiabililor în faţa instanţelor de grad superior (de la Tribunal în sus), altfel decât prin avocat !

În loc să regăsim astfel de prevederi europene în legea noastră, a avocaţilor, care cu adevărat să crească nivelul calităţii actului de justiţie, avocatura este pusă pe acelaşi nivel cu taximetria, căci numai la această profesie s-a mai pomenit să se ceară re-înnoirea licenţei de „exerciţiu al profesiei”. ”. Sa nu se înţeleagă ca nu respectăm profesia de taximetrist, dar totuşi când vorbim de avocaţi ne referim la o elită a societăţii româneşti care si-a dovedit deja aptitudinile pentru dobândirea statulului de „avocat definitiv”.

În condiţiile modificării legii conform prevederilor mai sus arătate, devine caducă şi chiar hilară însăşi noţiunea de „avocat definitiv”… unde mai este caracterul „definitiv” al avocatului consacrat prin ultimul său examen, acela de definitivare în profesie !? De unde, din ce ţară şi după ce model s-a introdus în legea avocaturii această limitare a dreptului de exercitare a profesiei ?

Punând faţă în faţă prevederile referitoare la primirea în profesia de avocat a doctorilor în drept (fapt ce semnifică desigur o recunoaştere a competenţei acestor profesionişti într-o anumită ramură a dreptului) – cu cele referitoare la obligativitatea frecventării „…formelor de pregătire profesională continuă organizate de barouri şi U.N.B.R…” sub sancţiunea ne-înscrierii în tabloul avocaţilor (fapt ce echivalează cu suspendarea din profesie !!!) a avocatului care nu a frecventat la fiecare 3 ani aceste cursuri, ne întrebăm care este de fapt scopul acestei prevederi ?!

Nu cumva nişte domni „avocaţi” bine „înfipţi” prin U.N.B.R., care au ratat niscaiva cariere de profesori universitari şi au rămas cu frustrări în domeniu, au prins acum ocazia perfectă de a ne îmbunătăţi nouă, celorlalţi avocaţi, mari şi mici, doctori în drept sau simpli licenţiaţi, „nivelul pregătirii”, prin simpla „frecventare” a unor cursuri (căci de examen de verificare a celor reţinute la aceste cursuri nu se vorbeşte nicăieri) !?

Astfel de preocupări comuniste, care răspund cerinţelor „epocii de aur” ceauşiste de „ridicare şi perfecţionare continuă a nivelului maselor (de avocaţi)” sunt aberante într-o societate democratică, într-o lume a justiţiei care tinde către o ultra-specializare pe ramuri de drept, în care aproape nimeni nu mai este priceput la toate..., cum se presupunea a fi „omul nou” din era comunistă.

Abia aştept să îi văd pe d-nii. profesori Neagu sau Sitaru, „perfecţionându-se” la un curs de „pregătire profesională continuă”, în dreptul mediului sau chiar în dreptul penal sau comercial, luând notiţe după prelegerea unuia dintre foştii lor studenţi, cursuri fără frecventarea cărora nu vor mai putea fi înscrişi în Tabloul Avocaţilor !!!

Nimeni nu avea nimic de reproşat daca aceşti domni „avocaţi” bine „înfipţi” prin U.N.B.R., se preocupau de organizarea unor cursuri de pregătire profesionala, pe anumite ramuri ale dreptului, la care avocaţii sa se înscrie liber fără a fi constrânşi (exact ca intr-o profesiune liberală), si nu ca sa obţină un anumit număr de ore de pregătire profesională, obligându-i astfel sa se situeze sub demnitatea profesiei de avocat.

Nu contestăm că si in profesia noastră se mai găsesc avocaţi care nu au nici o legătură cu această profesie si care s-au infiltrat in acesta profesie uzitând de anumite scăpări ale legii (precum ar fi foştii miliţieni, poliţişti a căror profesie era asimilata cu cea de jurist si care au intrat fără examen, sau foşti magistraţi eliminaţi din profesia lor pentru incompetenta si care au intrat in aceasta profesie) dar sa nu ne supună pe noi toţi cei „mari si mici” ai acestei profesii la re-şcolarizare. Să lăsăm clienţii să vorbească despre pregătirea profesională a fiecăruia dintre noi, avocaţii…

Şi pentru a nu avea vre-un dubiu asupra sancţiunii care planează asupra „nefericitului” care îndrăzneşte să nu umple sala la aceste cursuri de „pregătire profesională continuă” prin paragraful 16 al Ordonanţei se prevede în mod expres ca temei legal al suspendării din profesia de avocat: 16. La articolul 27, litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"d) în cazul în care avocatul nu face dovada că a frecventat formele de pregătire profesională continuă, în perioada celor 3 ani anteriori actualizării licenţei de exerciţiu al profesiei, în condiţiile prevăzute de statutul profesiei."

Şi, pentru a nu ne lăsa iluzia că astfel de cursuri sunt gratuite s-au prevăzut şi sursele de finanţare ale unor astfel de cursuri: astfel, prin paragraful (4) din art. 25 din lege, (completat prin pct. 15 din Ordonanţă), „Sumele obţinute cu titlu de despăgubiri potrivit alin. (3) vor fi cuprinse în bugetele barourilor şi vor fi folosite în mod exclusiv pentru organizarea activităţii de pregătire profesională a avocaţilor, în condiţiile legii."

Despre ce despăgubiri este vorba ? Este vorba de o sancţiune nou introdusă pentru cei care practică avocatura “fără drept”. Prin pct. 15. din Ordonanţă, „La articolul 25 se introduc trei noi alineate, alineatele (2), (3) şi (4), cu următorul cuprins:

"(2) Actele specifice profesiei de avocat, efectuate în mod public de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condiţiile prezentei legi, sunt nule dacă s-a produs o vătămare ce nu poate fi remediată în alt mod, în afară de cazul în care modul de îndeplinire a acestora a fost de natură să producă o eroare comună cu privire la calitatea celui care le-a săvârşit.

(3) În cazurile prevăzute de prezentul articol, baroul are dreptul la acţiune în despăgubiri împotriva persoanei fizice sau juridice care exercită fără drept profesia de avocat.”

Exercitarea fără drept a profesiei de avocat devine, potrivit prevederilor pct. 27 din ordonanţă, o infracţiune ce se pedepseşte cu închisoarea. Ori, în materia dreptului penal, parte civilă se poate se poate constitui numai persoana care a suferit o vătămare în urma săvârşirii infracţiunii. Prin pedeapsa aplicată, Statul restabileşte ordinea de drept încălcată, iar persoana vătămată primeşte o reparaţie a prejudiciului moral şi material ce i-a fost adus.

Vătămat în interesul său material într-o astfel de infracţiune poate fi numai clientul, persoana care a fost înşelată, fiindu-i afectate drepturile. Care este justificarea morală şi legală a Baroului de a putea pretinde despăgubiri într-o astfel de situaţie ?! Evident, avem de-a face cu o îmbogăţire fără justă cauză, un paragraf de „lege” croit la comanda acelor spirite răzbunătoare din cadrul UNBR, care nu pot accepta ideea de concurenţă din partea unui al organism profesional asemănător, cum ar fi Baroul Constituţional.

Evident, şi prevederile pct. 27, ce completează disp. art. 57 din Legea avocaţilor, sunt în acelaşi ton: „la articolul 57, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

"(6) Folosirea fără drept a denumirilor „Barou”, „Uniunea Naţională a Barourilor din România”, „U.N.B.R” ori „Uniunea Avocaţilor din România” sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat de către orice persoană fizică sau persoană juridică, indiferent de obiectul activităţii desfăşurate de aceasta, precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiţii decât cele prevăzute de prezenta lege constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."

Mai departe, la pct. 28.” la articolul 63, litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"h) organizează examenul naţional unitar de primire în profesia de avocat şi examenul de dobândire a titlului profesional de avocat definitiv;".

Ne întrebăm noi, cine dă dreptul unei asociaţii a avocaţilor să poarte o anumită denumire ? Nu cumva prin puterea unor cutume care instituiau obiceiul unui singur barou pe judeţ, să avem astăzi un anumit mod de organizare, căci legea avocaţilor, aşa cum era ea la apariţia sa în anul 1995, nu vorbea nimic despre acest lucru !?

De ce ar trebui interzise şi alte forme de organizare ale avocaţilor ? Unde este spiritul Constituţional al legii, de libertate a profesiei, a accesului liber la profesie, de libertate de asociere ?

Evident, toate aceste „găselniţe” legislative nu au decât un singur scop: crearea unei „caste” a avocaţilor, în care să fie aproape imposibil de intrat.

Avocatura a fost şi trebuie să rămână o profesie liberală, în care accesul să nu fie îngreunat sau interzis în mod aberant, prin tot felul de oprelişti.

Pentru aceste motive, solicităm suspendarea aplicărilor prevederilor atacate şi anularea acestora.

ÎN DREPT: ne întemeiem contestaţia pe dip. legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prezenta contestaţie reprezintă totodată şi procedura prealabilă prevăzută de legea nr. 554/2004, urmând ca, în situaţia unui răspuns negativ sau în lipsa oricărui răspuns în termenul prevăzut de lege, să ne adresăm instanţei de judecată.

Avocat

Rapcea Mihai

______________ 22.12.2008