CIUMA ROSIE REVINE Arc peste timp 13-15 iunie 1990 – iunie 2012

 pe parcursul zilelor de 13, 14 și 14 iunie voi publica în foileton un articol ce rememorează – din perspectiva unui participant la rezistența anti-comunistă  din primele zile de după căderea regimului Ceaușescu, până la acapararea puterii de către neocomuniștii conduși de Ion Iliescu, eșalonul 2 al PCR.

L-am îndemnat pe dl. Ene Viorel, președintele Asociației Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, de care mă leagă o frumoasă camaraderie, să povestească, în cuvinte simple, câteva din momentele trăite de dânsul în 1990. Am inițiat acest demers la o stavilă în fața uitării sau, mai grav - a rescrierii istoriei de către cei vinovați de instaurarea neo-comunismului în ROmânia post-decembristă. Căci, dacă ne-au furat prezentul și se străduiesc să ne fure viitorul, nu îi putem lăsa să ne fure și trecutul... Articolul este scris la obiect, fără patimă, corect. Doar fapte. Și judecata generațiilor viitoare.

Partea I-a

Vâltoarea evenimentelor din decembrie 1989 m-au prins in Piata Universitatii si ulterior in sediu C.C., asistand la fuga dictatorului Ceausescu. Oameni au fost raniti sau ucisi langa mine, dar luptam cu totii  pentru libertate, sau cel putin  asa am crezut initial.

Am sperat ca am scapat de ceausisti si de COMUNISM. Repede am constatat ca nu era decat o schimbare de fatada, esaloanele 2 si 3 ale Partidului Comunist Roman luand locul dictatorilor ucisi in ziua sfântă de Craciun.

Securistii au primit ordin sa se retraga pentru scurta vreme din sfera vizibila a societății.

Frontul Salvarii Nationale condus de Ion Iliescu si camarila sa, au acaparat puterea in Romania, ducandu-ne in ,,PERESTROIKA’’ rusa.

Incepand din 12 ianuarie 1990 au inceput manifestatii de contestare a F.S.N. –ului si a comunistilor condusi de kaghebistul Ion Iliescu.

Presiunea strazii si a partidelor istorice au dus in 28 ianuarie 1990 la o mare demonstratie anti Iliescu si F.S.N. la care au participat zeci de mii de protestatari, care s-au deplasat in Piata Victoriei la sediul Guvernului Provizoriu.

In ziua de 29 ianuarie Petre Roman – în calitate de Prim Ministru in Guvernul Provizoriu si-a platit polita impotriva P.N.T.C.D.-ului adunand hoardele feseniste si atacand sediul partidului, pe Corneliu Coposu – presedintele PNTCD scotandu-l din sediu “salvandu-l” cu tancheta ca si pe Ceausescu.

Iliescu si camarila au fost nevoiti sa cedeze o parte din putere si s-a infiintat C.P.U.N.-ul, Iliescu promițând ferm ca F.S.N.-ul se va ocupa doar de organizarea Alegerilor Generale din data de 20 mai, fără sa participe la alegeri.

Mare minciuna ! Iliescu a anuntat ulterior participarea F.S.N.-ului(format in majoritate din comunisti) la alegerile din 20 mai 1990.

Paharul s-a umplut si studentii ajutati de anticomunistii din Bucuresti incepand cu data de 22 aprilie 1990 au blocat Piata Universitatii protestand impotriva comunistilor care preluasera puterea in Romania prin Ion Iliescu si camarila.

Fenomenul PIATA UNIVERSITATII  – acest FORUM al Democratiei a reunit toate fortele anti-comuniste aratand întregii lumi ca Revolutia din decembrie 1989 a fost furata de catre Iliescu, comunistii si securistii .

Zilnic mii si zeci de mii de protestatari se strangeau in acest loc si demonstrau ca Iliescu este in continuare comunist, continuator al lui ceausescu si omul rusilor.

Acest fenomen ,,Piata Universitatii’’ a incercat sa suplineasca lipsa de informare a populatiei, deoarece singura televiziune era T.V.R. Libera – aservita celor care au furat revolutia si au instaurat comunismul cu fata umana promovat de Uniunea Sovietica prin Gorbaciov.

Studentii, sufletul Pietii au compus cantece si au tinut viu spiritul anticomunist pe intreaga desfasurare a protestului.

Iliescu vadit deranjat de proteste si in spiritul comunist pe care l-a invatat la Moscova a reactionat initial verbal spunand ca cei din Piata Universitatii “sunt niste GOLANI”. Dar era doar inceputul.

In 20 mai 1990 – denumită în calendarul ortodox Duminica Orbului au avut loc Alegerile Generale prin care populatia putin informata, venita dupa 45 de ani de comunism si dictatură, a votat F.S.N.-ul cu 66% si Iliescu presedinte  cu 85%.

In data de 24 mai 1990 asociatiile studentesti si formatiunile civice organizatoare ale Pietii Universitatii au semnat un protocol prin care se RETRAGEAU oficial din Piata. Prețul retragerii: înființarea primei televiziuni cu adevărat libere – televiziunea SOTI.

Din aceasta data doar catva indivizi au ramas in Piata Universitatii, refugiati pe platoul din fata Teatrului National

Va urma…

Ene Viorel

Presedintele Asociatiei Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania

Am avut asteptari prea mari de la Gregorian Bivolaru...

Viitorul... sună bine :))

Coaliția Împotriva Statului Polițienesc denunță sărăcirea programată a românilor

Zeci de persoane au protestat vineri în Piaţa Victoriei împotriva Guvernului. Oamenii, membri ai Asociaţiei Victimelor Mineriadelor, au scandat lozinci împotriva sistemului şi i-au acuzat pe cei din executiv că sunt comunişti. Protestatarii susţin că au ieşit în stradă pentru că vor un trai mai bun.

„Nu cumpărăm putere cu mici şi cu bere! Jos comuniştii, jos comuniştii!”, au strigat manifestanții.

Oamenii spun că le-a ajuns cuţitul la os și că sunt nemulţumiţi de nivelul de trai.

„Am organizat acest protest împotriva Guvernului Ponta. Am sărăcit mai mult. Și împotriva lui Isărescu, nu suntem de acord cu prăbușirea leului, a inflației. Sunt oameni care au rate, care își pierd casele, serviciile. Oamenii au datorii la stat, la bănci. Situația nu mai poate fi acceptată. E un guvern comunist, iar societatea civilă care nu mai acceptă comuniștii, i-am solicitat să vină alături de noi să protesteze împotriva lui Ponta”, a declarat preşedintele Asociaţia Victimelor Mineriadelor, Viorel Ene.

Oamenii au avut pancarte pe care stătea scris “Năstase dictatorul”, “Ponta prinţişorul” sau “Guvernul e în vacanţă sau în campanie?”.

Liderul Asociaţiei i-a solicitat premierului Victor Ponta să iasă în stradă, alături de oameni, şi să-şi asume responsabilitatea pentru acţiunile sale.

„Păpușarul principal este în continuare  Ion Iliescu, deși unii cred că a fost scos din viața politică”, a mai pus Viorel Ene.

Un răspuns pe care îl datorez camarazilor de la Noua Dreaptă

Foarte mulți camarazi – în special cei din străinătate sau din provincie, mă întreabă ce se întâmplă în conducerea Noii Drepte și a Partidului Naționalist ? De ce această tăcere “asurzitoare” ? Pentru a înlătura orice fel de presupuneri fanteziste sau confuzii, sunt dator cu un răspuns onest, în calitatea mea de membru fondator al celor două organizații – prima civică – ce-a de –a doua - politică.

Pe parcursul și după finalizarea formalităților privind depunerea actelor la Tribunal, pentru înregistrarea Partidului Naționalist, am căutat să formulez împreună cu ceilalți membri fondatori, un set de principii politice care să constituie numitorul comun al doctrinei partidului Naționalist. Din păcate, chiar de unde nu mă așteptam – respectiv din partea lui Tudor Ionescu, am avut parte de surprize neplăcute. După ce ani de zile ne-am afirmat drept membrii fondatori ai unei organizații numite “Noua Dreaptă”, m-am trezit că Tudor Ionescu caută să impună acum o linie doctrinară care nu este de dreapta. În opinia lui, partidul Naționalist nu trebuie să fie “nici de stânga nici de dreapta”, ci să privească “doar înainte”, după modelul naționaliștilor italieni, de la Forța Nuova.

De prisos să spun că nu am regăsit această “rădăcină” ideologică nici în legionarismul lui C.Z. Codreanu, nici în cel al lui Horia Sima, în condițiile în care mișcarea legionară a apărut ca o reacție la amenințarea comunistă asupra României, amenințare care nu a dispărut nici astăzi, căci suntem în continuare conduși – prin rotație de copii foștilor nomencklaturști – ce formează în exclusivitate actuala clasă politică.

Astfel, ratăm ocazia de a constitui primul partid cu adevărat de dreapta, acea dreaptă de care se tem atât de mult comuniștii aflați la putere. Căci partide de buzunar, naționaliste, formate cu oameni de stânga, nostalgici sau beneficiari ai regimului comunist, am mai avut. Vatra Românească, PUNR-ul și România Mare sunt exemple tragice de construcții politice care au irosit speranța românilor, pactizând cu comuniștii.

Fac un apel către camarazi. Să nu ratăm și această șansă. Istoria a dovedit că oamenii îți acordă încrederea o singură dată. PNŢ-ul şi Convenţia Democrată exemple amare recente de speranţă irosită, trimisă la coşul de gunoi al Istoriei.

Izolarea mea treptată, dar şi a altor lideri zonali sau simpli membri, - prin mijloace care nu fac cinste unor oameni ce pretind că aplică principiile din Cărticica Şefului de Cuib, nu va duce decât la transformarea într-o sectă  a Noii Drepte şi a viitorului Partid Naţionalist (în sensul căcei de la ND se vor considera în mod aberant “singurii deţinători ai Adevărului” despre Naţionalism şi vor ajunge să îi acuze – fără dovezi, de “trădare”, pe cei care au alte opinii despre Naţionalism – decât cele ale lui Tudor Ionescu – cum se întâmplă deja de ani buni).

Soluţia pe care eu o văd pentru a se ieşi din acest impas, este ca fiecare membru sau simpatizant al Noii Drepte sau al Partidului Naţionalist să reflecteze profund asupra direcţiei de urmat şi măsurilor ce trebuie puse în practică pentru ca mişcarea naţionalistă din România să triumfe asupra forţelor ostile, comuniste şi atee, spre binele Ţării şi al nostru, al tuturor românilor. Este necesar să dăm dovadă de maturitate şi unitate, să ne definim doctrinar şi ideologic, pentru a respinge cu fermitate, la momentul potrivit oferta otrăvită a celor aflaţi în prezent la Putere. Să trecem cu bine de testul moral pe care cei dinaintea noastră, mai sus arătaţi, nu l-au trecut, şi au eşuat. Şi nu în ultimul rând, să luăm atitudine şi să ne spunem deschis opinia, dacă observăm că suntem duşi într-o direcţie greşită. Am observat cu părere de rău o anumită atitudine supusă, chiar docilă, vecină cu servilismul, a unor membri ND, care fără a trece prin filtrul propriei raţiuni şi simţiri unele chestiuni, urmează orbeşte indicaţiile unor lideri, prezumând o presupusă infaibilitate în domeniul doctrinar, datorită unor principii de disciplină prost înţelese.

Prin natura noastră păcătoasă, umană, toţi putem greşi, inclusiv Căpitanul, şi actualul lider ND, Tudor Ionescu. Mişcarea Naţionalistă trebuie să fie o şcoală de lideri, şi are nevoie de lideri, nu de supuşi. Dacă un lider cade în luptă, aţi zece trebuie să fie pregătiţi pentru a se ridica imediat în locul celui căzut, căci numai aşa se poate evita principiul de acţiune al ocultei masonice, atât de des aplicat – din nefericire “bate-vom păstorul, şi se va risipi turma”.

Acestea sunt gândurile pe care am simţit nevoia să vi le împărtăşesc referitor la Noua Dreaptă şi Partidul Naţionalist. Şi nu în ultimul rând, merită să reflectaţi la zicala ce spune că “fiecare popor (şi, în fond, fiecare organizaţiei) are conducătorii pe care îi merită”.