TVRR

miercuri, 29 iunie 2011

Sa-i cunoastem pe adevaratii autori ai cursurilor Misa (1)


La cererea publicului (deoarece unii comentatori contestau plagiatul anumitor cărți, cursuri și broșuri de la MISA), publicăm un nou material marca IntenseLight, pe tema MISA - yoga -Gregorian Bivolaru. Iată materialul primit pe mail:


Sa-i cunoastem pe adevaratii autori ai cursurilor Misa (1)


Putini dintre cursantii MISA realizeaza in ce hal s-au putut plagia materialele tipărite in cadrul miscarii din care fac parte.  Cursantilor Misa li s-a indus impresia că aceste materiale și informațiile cuprinse în ele sunt ”opera” lui Gregorian Bivolaru, că au fost conspectate și formulate de el în cursul a numeroși ani de studiu și practică. S-a repetat de atat de multe ori ca aceste cursuri sunt “secrete”, incat multi chiar au ajuns sa si creada treaba asta.

Realitatea este insa cu totul alta: cea mai mare parte a cursurilor Misa, sunt pur si simplu traduceri cuvant cu cuvant, “adaptate” apoi de Gregorian Bivolaru (ceea ce inseamna de cele mai multe ori adaugarea unor fraze standard, a unor “clarificari”, de multe ori complet inutile, adica intr-un cuvant, celebrul limbaj de lemn,  atat de utilizat in cadrul Misa).

Drept dovada, m-am hotarat sa iau un  curs important din cadrul Misa – brosura cu “Marea Putere Cosmica TARA” (anul 3 de curs), considerata probabil mult mai secreta decat un banal curs de yoga, si sa o analizez cu atentie. Recunosc ca rezultatul m-a uimit si pe mine. Nu as fi crezut niciodata ca liderul Misa Gregorian Bivolaru este in stare sa plagieze intr-un asemenea hal.   Practic, 99,5% din curs este pur si simplu un copy-paste, o traducere din engleza in romana a capitolului  despre Tara, din lucrarea lui S. Shankaranarayanan numita“The Ten Great Cosmic Powers” (“Cele zece mari puteri cosmice”), publicata in India la editura Samatha Books, in anul 1972.

Lucrarea originala se poate descarca gratis de pe internet, si in 2008 a fost tradusa si in limba romana (http://www.emag.ro/dezvoltare-spirituala/cele-zece-mari-puteri-cosmice-sri-s-shankaranarayanan--pEXC973-1930-05-3 ).
Shankaranarayanan - The Ten Great Cosmic Powers
In spiritul adevarului, pentru a arata cine este cu adevarat autorul acestui curs – matematicianul indian  S. Shankaranarayanan – m-am hotarat sa postez paginile acestei brosuri interne Misa.

In partea din stanga a fiecarei imagini se gasesc paginile brosurii, iar in partea dreapta paginile corespondente din lucrarea lui Shankaranarayanan, afisate in paralel, pentru a putea fi mai usor comparate.
Cu rosu sunt postate elementele plagiate (incercuite in ambele lucrari) iar subliniate cu verde sunt frazele sau cuvintele adaugate de Gregorian Bivolaru – in fapt unica lui contributie. Cu violet am încercuit pasajele eliminate de ”maestru” din textul original. Sa admiram impreuna extenuanta munca de realizare a unui curs “secret”, din cadrul Misa.












 Un fapt interesant: in textul sursa, la pagina 28,  exista o bucata de text care nu a fost tradusa de G. Bivolaru (sau de discipolii lui).  Acesta bucata de text a fost pur si simplu lasata pe dinafara, ea lipsind din cursul “secret” de la MISA  (am incercuit aceste fraze cu violet, pentru a fi mai vizibile).
Aceasta este bucata lipsa:
“Dincolo de aceasta, Ugra Tara este adorata prin intermediul  mantrei  om, hrim, strim hum, phat, Ekajata prin intermedul mantrei: hrim, strim, hum, phat, iar Nila Saraswati prin cele trei silabe samanta: hrim, strim, hum. Conform, traditiei, aceste mantre sunt transmise prin intermediul unor invatatori/Guru de sex feminin”




Dupa cum s-a putut observa, adăugările realizate de G. Bivolaru sunt foarte (ne) semnificative: “emisia mentala”, “comuniune telepatica cu sfera sa subtila de forta”, “cruda si necrutatoare cu cei rai si perversi”, “aproape pentru oricine este evident”,  “notoriu si foarte semnificativ”,  “in unele situatii, se pierde din vedere , datorita abordarii superrficiale”, “pentru cel intelept si puternic”,  etc.


O alta diferenta este ca, desi in textul original,  Pranava (mantra Tarei) este mereu OM, in textul tradus de G. Bivolaru aceasta s-a transformat in AUM.

Dupa cum se vede, cursantii Misa nu au dreptul sa cunoasca mantrele celor 3 aspecte a lui Tara – Ugra, Ekajata, Nila, probabil datorita caracterului lor extrem de “secret.”

Acum inteleg de ce la Misa a existat mereu o biblioteca secreta, la care nu avea acces decat G. Bivolaru si cativa discipoli mai apropiati. Cred si eu. Daca cumva intra vreun oarecare pe acolo, punea mana pe vreo carte si descoperea  toata tarasenia ?

Intenselight

PS - In cursul original cu Tara, mai exista in final inca 2 pagini, pe care nu le-am analizat in articolul de fata (dupa care urmeaza glosarul de termeni). Am postat mai jos aceste doua pagini.






Din dorinta de a ii convinge pe cursantii Misa sa isi citeasca cu atentie cursurile (dupa cum se vede aici sunt la unison cu sfaturile lui G. Bivolaru), si din dorinta de a ii impulsiona sa isi largeasca orizonturile (pentru a nu mai putea fi pe viitor asa de usor pacaliti), am hotarat sa lansez un mic concurs "spiritual" (in traditia initiata de G. Bivolaru).
Cel care va raspunde corect la intrebarea de mai jos, va primi drept cadou 2 lucrari importante (in original, in limba engleza, nu o traducere de amatori), din care Gregorian Bivolaru s-a "inspirat" in urmatoarele cursuri Maha Vidya Yoga. Este vorba despre lucrarile:

Tantric Yoga and the Wisdom Goddesses - David Frawley 
                                                     si
Tantric Visions of the Divine Feminine: The Ten Mahavidyas - David R. Kinsley 

In plus, drept bonus, daca poate sa raspunda corect la inca o intrebarea, va mai primi drept cadou urmatoarele lucrari :

Inner Tantric Yoga: Working with the Universal Shakti: Secrets of Mantras, Deities, and Meditation -  David Frawley 

si (cireasa de pe tort):

Mantra Yoga and Primal Sound: Secret of Seed (Bija) Mantras - David Frawley , aceasta fiind ultima lucrare a acestuia, aparuta pe piata doar in 2010, in care va putea gasi toate bija-mantrele pe care si le va dori vreodata, inclusiv celebra "Parabija" si elemente pe care le va invata probabil la cursul Misa doar in anul 32.

Deci a doua intrebare este: "Care sunt autorii din a caror opere a plagiat Gregorian Bivolaru cursurile secrete de Svara Yoga numite: "Pancha Tattva. Cele cinci elemente fundamentale" si "Shiva Svarodaya", lucrari care se gasesc disponibile in mod gratuit pe internet?

sâmbătă, 25 iunie 2011

O poveste adevărată – un semnal de alarmă pentru părinți: NU VĂ SCĂPAȚI COPII DIN OCHI NICI MĂCAR PENTRU O CLIPĂ !



După cum știți, de profesie sunt avocat. În meseria mea, am de-a face cu tot felul de oameni. În cazul de față, reprezentam într-un dosar penal familia unui țigan ucis de un ”stol” rival. Ca de obicei, la tribunal, ăștia vin în cârd, cu mic cu mare. Iată ce îmi povestește unul dintre ei, pe care îl cunosc de ani buni, îi știu familia, îmi este client fidel într-un alt dosar.
Personajul respectiv muncește (spre deosebire de alții din etnia lui !) ca șef de echipă peste un grup de sortatori de deșeuri (plastic, hartie, metal), la groapa de gunoi de lângă Giurgiu.
Acum câteva zile, într-o dimineață, se trezesc cu ”mascații” peste ei, la groapa de gunoi. I-au strâns laolaltă pe muncitori, i-au întrebat cine e șeful, apoi comandantul polițiștilor respectivi i-a spus ca de acum înainte să urmărească fiecare mașină care descarcă gunoi la groapă, și să noteze numărul de înmatriculare și modelul. Să desfacă fiecare sac de gunoi și să verifice dacă nu conține rămășițe umane. Li s-a comunicat că numai în ultima săptămână, de pe raza județului, au fost răpiți 6 copii, cu vârste cuprinse între 6 și 10 ani. Unul dintre ei a fost deja găsit într-un sac de gunoi, i se recoltaseră toate organele interne.
Într-un alt sat, de la o grădiniță din comuna Curcani, 2 indivizi cu o mașină cu numere de Bulgaria, au încercat să fure un copil care ieșea de la grădiniță. La țipetele acestuia, s-a alertat lumea, iar respectivii au lăsat copilul și au fugit. Toate cursele de transport (ratele între localități) și poliția i-au căutat în ziua aceea, dar nu i-au mai prins.
Poliția și presa nu fac prea mare caz de aceste răpiri, anchetează pe tăcute, penru a nu-și strica imaginea de ”siguranță și încredere”, dar cică sunt multe răpiri care sunt înregistrate drept ”dispariții”, din lipsă de probe. Multe dintre ele ajung cel mult AN-uri (dosare de infracțiuni cu autor necunoscut), asta numai în cazul în care se găsește cadavrul copilului.
Până acum, despre modul de operare, se știe că respectivii acționează câte 2 (de obicei bărbat și femeie). Abordează copilul pe stradă, la ieșirea de la grădiniță sau de la școală, sau unde are obiceiul să se joace. Îl întreabă ceva, o adresă sau altceva despre care copilul ar trebui să știe, îl cheamă mai aproape de mașină, iar acolo încearcă să îl urce înmașină fie cu vorba bună (să îi conducă să le arate adresa, care este aleasă deliberat aproape), fie cu forța, dacă nu e nimeni prin preajmă.
Îl anesteziază imediat cu o cârpă înmuiată cu cloroform – pusă pe gură, apoi îl transportă la ”baza de operațiuni”, de obicei o dubă, în care urcă copilul leșinat. Acolo, un măcelar anesteziază copilul și mai puternic, îl taie, îi scoate rapid toate organele care pot fi folosite la transplant, apoi copilul mort este băgat într-un sac de gunoi și aruncat la o ghenă de gunoi sau la groapa de gunoi. Organele sunt păstrate la gheață și duse peste graniță, unde sunt vândute pe piața neagră de organe.
De obicei, operațiile au loc în clinici private din Israel, unde legislația nu pune prea multe întrebări privind proveniența organelor de transplant.
Pentru un astfel de organ, se plătește între 3 și 30 de mii de euro, în funcție de gradul de compatibilitate (și raritatea organului respectiv în bazele de organe) cu pacientul la care se face transplantul.
Deci, SFAT PENTRU PĂRINȚI: NU VĂ MAI LĂSAȚI COPII NESUPRAVEGHEAȚI ! NICI LA GRĂDINIȚĂ, NICI LA ȘCOALĂ, NICI LA JOACĂ, NICI LA CUMPĂRĂTURI, chiar dacă este la doi pași de voi.
Au trecut vremurile când lăsai copilul afară, la joacă, cu cheia de gât.
Există o bănuială a anchetatorilor că majoritatea copiilor răpiți nu au fost aleși aleatoriu, ci anumite organe au fost ”comandate” în funcție de grupa de sânge și alte caracteristici. Dacă acești hoți de organe (și de vieți) pot avea aces la datele medicale ale copiilor, înseamnă că rețelele de traficanți de organe sunt mult mai bine organizate decât se credea. Implementarea noului sistem electronic de sănătate, în care datele medicale ale fiecăruia dintre noi vor figura într-o bază de date digitală, ne pune pe gânduri. Eu personal, nu voi accepta pentru nici un membru al familiei mele noul card de sănătate electronic, rețeta electronică sau înregistrarea ca pacienți în sistemul nașional de sănătate al fișei electronice de sănătate (cu toate datele medicale). Acestea vor creea în timp, pentru cei bogați și puternici, o bază de date de unde să își poată recolta, ori de câte ori au nevoie, victimele ce dețin organele de care ei au nevoie. Și noi le vor putea lua fie ”legal”, înscenându-ne un accident și prelevând organele pacientului ”ne-viabil”, fie prin furt (ca și în cazul răpirilor descrise mai sus).

 iată mai jos câteva linkuri către statistici și cazuri oferite de diverse asociașții sau organizații privind copii dispăruți. Observați cât de puțini dintre ei mai sunt găsiți.
Asociația Copii Dispăruți: http://www.copiidisparuti.ro/ro/statistica

vineri, 24 iunie 2011

Federalizarea României - pe Facebook


Miting APADAR la Cotroceni: Cerem ca Israelul sa comemoreze suferinta romanilor anti-comunisti

Către:

PREȘEDENȚIA ROMÂNIEI


În atenţia


Domnului PREȘEDINTE TRAIAN BĂSESCU



Subscrisa Asociaţia Pentru Apărarea Drepturilor Apatrizilor şi Refugiaţilor (APADAR), cu sediul în Bucureşti, str. Batiştei nr. 11, sector 2, prin vice-preşedinte av. Rapcea Mihai, vă solicităm respectuos să țineți seama de următoarele realități istorice – în relațiile cu reprezentanții Statului Israael precum și cei ai comunității evreiești:

După cum bine cunoaşteţi, comunitatea mozaică din România trăieşte şi munceşte în bună pace, chiar dacă istoria acestor meleaguri a fost zbuciumată, plină de controverse  şi de multe ori sângeroasă. Prezenţa în România a Primului Ministru Israelian Benjamin Netanyahu – în aceste zile - reprezintă un prilej pentru noi, de a încerca să clarificăm împreună, sincer şi deschis, “activitatea” unor evrei-comunişti în epoca postbelică din România (Al Doilea Război Mondial).
28 iunie 1940 - A insemnat invadarea României de către trupele sovietice, având ca rezultat, anexarea Basarabiei, Bucovinei şi a Ţinutului Herţa,  precum şi preluarea puterii locale de către evreii-comunişti. Este o lovitură grea, pe care românii au simţit-o în suflet, şi totodată începutul ofensivei comuniste împotriva  Ţării şi a Neamului Românesc.
23 august 1944 - România era “eliberată” de Armata Roşie şi “ocupată” de cea mai odioasă diktatură comunistă! Trebuie să precizăm că la instalarea  prin forţă a comunismului, evreii au avut un rol preponderent şi  condamnabil din punct de vedere istoric ! Componenţa de peste 90% a evreilor-comunişti, printre fondatorii Partidului Comunist Român (în fapt komisari sovietici de etnie mozaică) veniţi în România pe tancurile ruseşti, a însemnat scufundarea Ţării în întunericul celor 45 de ani de teroare roşie comunistă.
După fatidicul an 1944, spirala istorică a suferinţei româneşti a crescut inexorabil, atrăgând în ea zeci de milioane de români deportaţi, ucişi, închişi în temniţele comuniste, privaţi de cele mai elementare drepturi în lagărul comunist. Întregul popor român a fost martirizat, deviat de la cursul său istoric firesc, amputat prin distrugerea unei întregi generaţii de intelectuali şi înlocuirea acestora cu pseudo-valori de sortginte comunistă, a căror influenţă este prezentă şi continuă şi în ziua de astăzi.
Excelenţă,
Nu putem să uităm că marea majoritate a “torţionarilor” şi “educatorilor” din iadul închisorilor comuniste, care au schingiuit şi torturat  sunt de mii de români (opozanţi ai regimului comunist) au fost de etnie mozaică.
Cu titlu de exemplu, amintim că numai torţionarul evreu Bondarenco Pantelimon (Pantiuşa), general şi fost şef al D.G.S.P. din august 1948, ministru adjunct şi locţiitor al ministrului de Interne (1949-1956) se face responsabil de moartea a peste 400.000 de victime anti-comuniste din închisori şi lagăre.
Pentru o reintrare în normalitate, amintiţi-vă de Sanctitatea Sa, Papa Benedict, care şi-a cerut pe bună dreptate scuze pentru responsabilitatea creştină în legătură cu antisemitismul, şi a cerut evreilor şi creştinilor : *să se unească pentru a întări relaţiile şi să continue să meargă împreună pe drumul reconcilierii şi fraternităţii .*

Nu aşteptăm scuze, pentru că noi ştim că doar Dumnezeu, în Mila sa nemărginită, are puterea de a ierta cu adevărat, şi doar Lui ar fi înţelept ca evreii vinovați de aceste crime să îi ceară iertare !

Ce puteti face  d-voastră, în numele românilor din România şi din întreaga lume, este să adoptaţi o poziţie corectă faţă de crimele săvârşite de evreii comuniști,  şi să condamnaţi public holocaustul komunist.

Mai nou, recenta obraznicie a reprezentanţilor Muzeului Holocaustului din SUA care pretind Băncii Naţionale a României să retragă o emisie numismatică care cuprinde patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane, o apreciem ca un atac la adresa Creştinismului Ortodox şi ne aduce în situaţia de a ne face ne indoim de bunele intentii ale evreilor americani.

Vă reamintim de asemenea recentele declaraţii ale Președintelui Statului Israel, dl. Shimon Peres, potrivit cărora acesta a afirmat că „ au cumpărat” Romania, alături de alte ţări, iar Israelul are o poziţie bună ne-având probleme, sunt jicnitoare şi alarmante din perspectiva reconcilierii pe care o dorim cu toţii .

Excelenţă,

În spiritul acestui ADEVĂR, având în vedere proxima vizită oficială a Primului Ministru al Israelului Benjamin Netanyahu în ţara noastră, am aprecia ca pe un gest de solidaritate cu victimele comunismului din România, dacă și Excelența Voastră și Premierul ISraelian  aţi condamna public comunismul ca doctrină politică şi socială care a dus la moartea şi distrugerea materială şi morală a milioane de români.

De altfel bilanţul funebru al victimelor globala ale acestei nefaste ideologii comuniste ridică numărul global al acestora la peste 100 milioane în întreaga lume, fiind cea mai distructivă ideologie din istoria Umanităţii.

O astfel de luare de poziţie nu ar constitui de altfel decât un binemeritat gest de respect faţă de poporul român, având în vedere faptul că toţi şefii de stat din România post-decembristă au onorat memoria victimelor nazismului, vizitând muzeul Holocaustului cu ocazia vizitelor oficiale în Israel, şi regretând în numele umanităţii care ne caracterizează ca popor, pierderile suferite de coreligionarii domnului Benjamin Netanyahu.

În acelaşi spirit al regretului faţă de pierderile suferite de poporul român, ar fi meritoriu dacă aţi binevoi ca, pe parcursul vizitei d-lui Netanyahu în România, ați onora împreună memoria victimelor comunismului, vizitând Memorialul Sighet sau unul dintre abatoarele umane comuniste (Jilava, Aiud sau Gherla).

Pentru o mai bună informare, vă prezentăm în continuare, o  enumerare succintă, a listei celor mai proeminenţi evrei-comunişti, răspunzători de holocaustul komunist din România, ţară pentru care au luptat şi au murit bunicii, părinţii, şi fraţii noştri!

O rugăm pe Excelenţa Voastră să agreeze expresia înaltei noastre consideraţii.
Anexa 1
Lista  evreilor-comunişti care au pus mâna pe România după 1944

  • Ana Pauker ( Hannah Rabinshon) poreclită”Stalin cu fustă”; secretar gen. al CC al Partidului Comunist Român (1944-1948).
  • Ella Diamantestein-secretara Annei Pauker.
  • Ilca Melinescu(Ilka Wasserman)-şefă a MAE;directoarea editurii Cartea Rusă.
  • Carol Lustig-director MAE(1948-1952).
  • Ana Toma(Ana Grossman) –soţia lui Pantelei Botnarenko,şeful Securităţii;ministru la MAE (1950-1952).
  • Avram I.Bunaciu(Abraham Gutman)-ministru al justiţiei(1948-1952);ambasador la ONU(1956-1957);ministru MAE(1958-1961).
  • Leonte Răutu(Lev Oigenstein)-membru CC al PCR (1948-1972) şi multe alte funcţii înalte.
  • Miron Constantinescu(Meher Cohen)-membru al CC al PCR;ministru al Minelor.
  • Ghizela Vass- membru CC al PCR (1948-1984);membru în conducerea Comitetului Democratic Evreiesc în 1950.
  • Leopold Filderman-Preş. al Comisiei Superioare de Epuraţie de pe lânga Federaţia Uniunilor de Comunităţi Evreieşti.
  • Gheorghe Apostol(Aaron Gerschwin)-conducătoral PCR;contracandidat al lui N. Ceauşescu (1945-1988).
  • Heinrich Kreidl-secretar gen. în Min. Lucrarilor.
  • Jean Coller-şef Direcţia de cadre(1945-1950).
  • Walter Roman(Erno Neulander) evreu din Oradea;şef al direcţiei Politice a Armatei;tatăl lui Petre Roman (Prim Ministru al României 1989-1991).
  • Silviu Brucan(Saul Bruckner)conducătorul campaniei de bolşevizare a României;ambasador la Washington (1956-1962).
  • Leonte Tismaneanu(Enea Leon Tismeneţki) redactor şef la editura PCR;profesor la Fac. de Marxism-Leninism;tatăl lui Volodea Tismaneanu, actual preşedinte al IICCMER.
    • Alexandru Nicholschi(Boris Grundberg);evreu basarabean,şef NKVD pt. România;şef la DGSP/MAI (1948-1961).
    • George Silviu(Gersch Golinger); secretar gen. al MAI (1946-1953).
    • Teohari Georgescu(Burah Tescovici) agent NKVD;ministru MAI (1944-1952).
    • Moises Haupt-general,comandant militar al Bucureştiului (1944-1950).

Lista este lungă şi cuprinde încă  211 nume de evrei-comunişti!


Vicepresedinte APADAR
Av. Rapcea Mihai                                                                                        23.06.2011

luni, 13 iunie 2011

Fraudă și Impostură vs. Tradiție și Autenticitate



Nu cu mult timp în urmă, în publicaţia „Times of India”  se anunţa faptul că India a realizat o bază de date în care sunt descrise aproape 1300 de posturi din practica yoga, in scopul prevenirii exploatării acestora de către cei care pot încerca să le patenteze, în interes pur comercial.
Evident că orice om cu bun simţ se va întreba: cine poate să fie atât de tupeist încât sa încerce să patenteze nişte posturi din Hatha Yoga, când este la mintea cocoşului că acestea aparţin patrimoniului indian şi mai ales universal?

Din păcate însă, au apărut deja la nivel internaţional astfel de încercări, una dintre ele desfășurându-se chiar la noi în ţară! Despre cine este vorba? Evident, despre Gregorian Bivolaru, liderul grupării MISA  (in prezent având numele de Magnus Aurlson)
 Născut într-o sat obscur din apropierea Bucureştiului, fără a avea nici un fel de maestru in spate care să îl fi iniţiat in tainele practicilor tantrice, Gregorian Bivolaru a învăţat tantra singur, din cărţile de popularizare, apărute pe piaţa internaţională. Cel puţin aşa crede el, într-un mod cutremurător de naiv, ignorând complet o tradiţie de mii de ani, cu reguli de transmisie a învățăturilor foarte stricte, si a cărei secrete sunt în continuare păstrate cu străşnicie.
Explicaţia puerilă oferită discipolilor pentru autoproclamarea sa drept maestru tantric a fost aceea că îşi aminteşte” pe deplin nişte vieţi anterioare trăite in Tibet, unde a activat ca un mare maestru tantric, înconjurat de o mulțime de discipoli. (aceasta a fost versiunea pe care a oferit-o în cadrul unei conferințe a mişcării, ţinută la Herculane). Explicaţia a fost înghiţită pe nemestecate de românii naivi, dornici de lansarea in Absolut. Aceştia aveau însă o scuza.. Există un precedent! Bivolaru nu este primul român care s-a apucat să practice tantra” fără a avea un maestru. Să nu uitam de Mircea Eliade, care in peregrinajul lui în India, s-a lansat in absolutul” practicilor tantrice realizate fără îndrumarea, pe la spatele lui Shivananda, de capul lui, așa că urmașii lui de ce ar fi mai prejos?  
Dar mai bine sa îl lăsam chiar pe Eliade să îşi povestească păţania: (extras din Memoriile lui Eliade, vol.1)

In preajma Crăciunului, sosise în Svarga-ashram o violoncelistă din Johannesburg. Swami Shivananda
a luat-o sub protecţia lui şi, spre mirarea tuturor, i s-a îngăduit să locuiască în casa pe care şi-o clădise
o maharani, chiar pe malul Gangelui. Jenny părăsise pentru totdeauna Johannesburgul şi muzica,
pentru a căuta „absolutul" în India. Îmbrăcase o sari simplă, albă şi medita pe terasă sau îl asculta pe
Shivananda explicîndu-i rudimentele filozofiei Vendanta. O indiană bătrână din Hardwăr îi
împrumutase un patefon şi câteva plăci. Uneori, serile, Swami Shivananda şi cu mine veneam să
ascultăm Simfonia neterminată, şi Jenny ne oferea o ceaşcă de cacao.
Aveam atâtea lucruri de făcut, încât o vedeam destul de rar. Lunile de iarnă au trecut repede.
Rămâneam aproape tot timpul închis în kutiar-ul  meu, lucrînd — iar nopţile scriam ultimele capitole
din Lumina ce se stinge. Aşteptam primăvara ca să pot pleca spre Badrînăth. Şi, pe nesimţite, m-am
trezit, fără să vreau, implicat într-o nouă dramă. Fiind singurul european tânăr din tot ashram-ul, Jenny se îndrăgostise de mine. Când am înţeles asta, i-am mărturisit că ultimul lucru la care m-aş gândi, mai ales într-o sihăstrie himalayană, ar fi o aventură amoroasă.
Credeam că rămăsesem bine înţeleşi, dar destinul hotărâse altfel. Swami Shivananda plecase la Benares şi Jenny m-a rugat să continuu eu lecţiile despre Vedanta. I-am răspuns că n-o pot face; pe de o parte, n-aveam timp; pe de altă parte, Vedanta nu mă pasiona. I-am explicat de ce. I-am vorbit despre Samkhya-yoga, despre teza mea, despre tantrism, adăugind că yoga tantrică mă interesează îndeosebi, dar fără să intru în amănunte. Venită în India să caute „absolutul", Jenny nu s-a lăsat abătută de rezerva şi indiferenţa mea. Discret, dar cu multă dibăcie, reuşea să mă antreneze în discuţii din care afla întotdeauna ceva mai mult despre ritualurile tantrice. Continua să mă invite la ceaşca de cacao pe terasă şi, deşi refuzam de câte ori puteam, tot acceptam să mă duc s-o văd o dată, de două ori pe săptămână.
O dată, i-am făgăduit că vin, şi am uitat. Pe seară, am auzit bătăi timide în uşa kutiar-ului meu.
Îmbujorată, stânjenită, cu lacrimile în ochi, Jenny mi-a mărturisit că mă aşteptase toată după-amiaza,
iar în cele din urmă izbucnise în plâns, văzându-se umilită şi dispreţuită. M-am scuzat cât am putut,
dar, pentru că o vedeam atât de abătută, i-am spus că voi veni, mai târziu, să ascultăm împreună Peer
Gynt.
Am înţeles, mai târziu, cum un amănunt oarecare, o întâmplare fără nici o semnificaţie aparentă, îţi
poate schimba radical viaţa, împingându-te pe un drum care, doar cu puţine ceasuri mai înainte, ţi se
părea indiferent sau improbabil. Viaţa mea în India ar fi fost alta dacă, în acea seară de februarie, nu
m-aş fi dus s-o văd pe Jenny. De cum am intrat, am simţit că se schimbase ceva — în văzduhul
camerei vaste şi albe, cu ferestrele spre Gange, în chipul şi purtarea lui Jenny. Nu era numai faptul că
pentru întâia oară îşi fardase buzele şi îmbrăcase o sari de mătase transparentă. Era mai ales
presentimentul că mă aştepta o încercare grea şi că această încercare e de ordin „iniţiatic", adică de ea depinde o împlinire ulterioară sau un lamentabil eşec. În ceasul care trecuse de când o descoperisem plânsă şi umilită, la uşa kutiar-ului meu, Jenny se transformase total. Prin ce miracol regăsise misterul propriului ei corp şi dobândise gravitatea aproape rituală a vocii, lumina secretă a privirilor — n-am înţeles niciodată. Dar de această Jenny nu-mi mai era milă. Aproape că mi-era frică. În locul blondei, timidei îndrăgostite care mă plictisea şi mă încurca, apăruse o fiinţă a cărei simplă
prezenţă provoca o confruntare cu mine însumi. Simţeam că, orice drum aş fi ales, nu voi mai putea
reintegra seninătatea şi plenitudinea pe care le cucerisem cu atâtea eforturi în ultimele cinci luni. Dacă m-aş fi retras îndată în kutiar-ul meu, mi-aş fi spus că mi-a fost frică de prima ispită reală care-mi
ieşise în cale, şi m-aş fi simţit umilit pentru tot restul vieţii. Dacă aş fi acceptat ceea ce mi se părea
inevitabil, şederea mea în ashram ar fi devenit ridicolă şi umilitoare.
Ca de atâtea alte ori în viaţă, soluţia se afla între cele două alternative. Într-adevăr, când, după ce-mi
adusese ceaşca de cacao, Jenny m-a întrebat dacă am văzut vreodată o nayika în carne şi oase, am
înţeles. Sensul atmosferei rituale care mă tulburase de cum intrasem în odaie acesta era: fără să-mi dau seama, Jenny întrupase o nayika, partenera consacrată în anumite ceremoniale tantrice. I-am răspuns că, nefiind iniţiat, n-am putut vedea o nayika în nuditatea ei rituală. „Am putea să ne iniţiem
împreună?" m-a întrebat Jenny. „E imposibil, fără un guru", i-am răspuns. „Am putea să-l căutăm, a
stăruit Jenny. Iar până arunci..."
Ştiam ce vrea să spună. Până ce vom găsi un guru (dar eu ştiam mai dinainte că nu-l vom găsi în acest
ashram), am putea încerca ritualele preliminare, de care-i vorbisem odată. Dar şi asemenea rituale
preliminare implicau o seamă de riscuri. Îmi era totuşi peste putinţă să nu le înfrunt.
De-atunci, veneam târziu, după miezul nopţii, şi mă reîntorceam în kutiar-ul meu un ceas înainte de
zori. Izbutisem să-mi păstrez luciditatea şi stăpânirea de sine nu numai în „ritualele preliminare", ci şi
în tot ce-a urmat. Jenny era uluită, iar eu simţeam că sunt pe cale să devin un alt om. Dormeam uneori
numai două-trei ceasuri şi nu eram obosit. Lucram tot timpul şi lucram mai bine ca niciodată. Am
înţeles atunci temeiul acelei orgolioase beatitudini pe care o proclamă unii asceţi, meşteri în Haţhayoga.
Am înţeles şi cauza pentru care anumiţi yoghini se socotesc asemenea zeilor, dacă nu chiar
superiori lor, şi vorbesc despre transmutarea şi chiar nemurirea trupului.
În martie, întorcându-mă o dată în zori, l-am găsit pe vecinul meu naga așteptându-mă pe prispă. „Ştiu
de unde vi mi-a spus el îndată ce-am intrat împreună în kutiar. „Crezi că te poţi compara cu Maha Bhairava.. Dar ai destulă virya (energie) ca să înaintezi pe drumul acesta?
Oamenii din ziua de astăzi sunt impuri şi slăbănogi. Foarte curând ai să simţi o fierbinţeală puternică în creştetul capului. Să ştii atunci că nu mai ai mult. Mai bine, opreşte-te înainte..."
Vorbise cât putuse mai clar, utilizând propoziţii întregi în sanscrită, ca să-l pot înţelege. Îl înţelesesem.
„Dar dacă voi găsi un guru?" l-am întrebat. „Ai avut deja un guru", mi-a spus zâmbind. Apoi, m-a
salutat ducându-și palmele la frunte şi s-a retras în coliba lui.
Nu m-am mai culcat. Am rămas câteva ceasuri nemişcat, lângă perete, acolo unde învăţasem primele
poziţii yoghice şi mă deprinsesem să-mi ritmez respiraţia, concentrându-mă asupra unui singur obiect
mental. Încet, încet, am început să înţeleg. Pentru a doua oară în mai puţin de un an, mă lăsasem
păcălit de propria mea imaginaţie; în termeni indieni, de nălucirile urzite de maya. Înţelesesem greşit
afecţiunea pe care mi-o arătase familia Dasgupta şi mă lăsasem orbit de o pasiune pe care, dacă mi-aş
fi păstrat luciditatea, aş fi putut-o evita. Tocmai acum, când mi se părea că mă „deşteptasem", căzusem pradă celei dintâi ispite magice pe care neodihnita maya mi-o scosese în cale. Într-adevăr,    n-o iubeam pe Jenny şi nici măcar nu eram atras trupeşte de ea. Şi totuşi, acceptasem să-i cunosc corpul în chip „magic", adică lucid şi detaşat, aşa cum numai un „iniţiat" îşi poate îngădui s-o facă — şi eu ştiam bine că nu există iniţiere fără guru. Mă lăsasem antrenat într-un „joc magic" fără sens şi, aşa cum mi-o anunţase naga, extrem de primejdios.
De data aceasta, o fată tânără întrupase o taină pe care nu ştiusem s-o descifrez. Şi, încă o dată,
ignoranţa sau nepriceperea mea îmi închisese încă un drum către „India", cu care voiam să mă
identific. Ratasem „adoptarea" mea de către Dasgupta, şi deci India „istorică". Iar acum, în urmă,
îndată după plecarea lui Swami Shivananda, pierdusem şi şansa de a mă integra Indiei „eterne",
transistorice. Nu mai aveam dreptul să rămân în acest ashram. Va trebui să iau totul de la început, mai
târziu, în alt ashram. Dar, deocamdată, trebuia să plec, şi imediat.”



După cum se poate observa, Eliade si-a recunoscut greşeala, (aceea de a se fi apucat de practici sexuale tantrice fără a avea un ghid), acesta fiind de altfel şi motivul pentru care a părăsit în grabă ashramul lui Shivananda, cu coada intre picioare. E adevărat că a făcut asta doar după ce vecinul lui – un naga -, i-a atras atenția. Si sa nu uităm că era vorba despre Eliade! Un gigant al culturii, care vorbea perfect sanscrita, (deci era capabil să citească tantrele in original) si care învățase yoga de la însuși Dasgupta si Swami Shivananda!
Însă atunci erau cu totul alte vremuri! În prezent, chiar şi când lui Gregorian Bivolaru i se atrage atenția în modul cel mai direct, el  îşi continua fără nici o jenă cariera de maestru tantric” autoproclamat, deoarece (consideră el) presupusa lui existenţă anterioară ca maestru tantric înTibet, îi permite acest lucru!
Există însă o mica problemă. În primul rând, în tradiţia tantrică care a supraviețuit cel mai bine până în prezent (cea tibetană) există un principiu foarte simplu: chiar dacă un copil este recunoscut drept  a fi încarnarea unui maestru tantric anterior („tulku”), lui nu i se permite să predea absolut nimic până ce nu va trece din nou prin toată educaţia monastică  necesară formării unui lama. Aceasta înseamnă de obicei un minim de 15-20 de studiu si practică într-o mănăstire şi un minim de 3 ani de retragere meditativă. Daca el nu este dispus sa treacă din nou prin tot acest proces, atunci este total ignorat. Într-un cuvânt, nu i se va permite niciodată să îşi reia din nou vechea poziţie, chiar dacă amintirile lui sunt perfecte! Aşa stau lucrurile chiar si cu Dalai Lama şi cu Karmapa!
În cazul lui Gregorian Bivolaru, bineînțeles acest proces nu a fost necesar. Dintr-un motiv foarte simplu: românii sunt foarte uşor de prostit..
În această situaţie se naşte o întrebare logică: daca Gregorian Bivolaru își aduce aminte atât de bine de vechea sa existenţă de maestru tantric în Tibet încât consideră că nu mai este necesar sa treacă prin tot procesul tradiţional de educaţie (reamintire), poate să ne demonstreze măcar cât de bine stăpâneşte limba tibetană? Căci din moment ce îşi amintește atât de bine extrem de complexul sistem tantric, cine ar putea credea că a uitat limba tibetană? Însă nimeni până acum nu l-a supus vreodată unui banal test de limbă tibetană.
Unii vor protesta, zicând că ar fi neobişnuit să i se ceară să demonstreze că ştie limba tibetană! Însă aici putem veni cu un precedent! Cazul celebrului  Lobsang Rampa, falsul lama tibetan, pe numele lui adevărat Cyril Hoskin, scriitorul englez care a publicat o serie de lucrări despre misterele” Tibetului. Cyril Hoskin pretindea că este de fapt un lama tibetan a cărui suflet a transmigrat în corpul unui englez (după moarte evident..). Astfel (explica el naivilor) a fost capabil sa scrie volume întregi despre Tibet, budism, etc, fără ca măcar să fi pus vreodată piciorul in Tibet..
Bineînțeles ca Cyril Hoskin a fost rapid deconspirat si acuzat de fraudă de către cei mai mari tibetologi ai vremii. Celebrul alpinist si tibetolog Heinrich Harrer l-a considerat din start un escroc. La fel si celebrul tibetolog David Snellgrove, care a afirmat: „Este vorba despre  un mare impostor, care ar trebui sa fie deconspirat deoarece astfel de oameni pot fi periculoși”. (David Snellgrove este cel care a tradus pentru prima data celebra Hevajra Tantra în engleza; http://en.wikipedia.org/wiki/David_Snellgrove). Un alt orientalist de renume, John Morris, a scris despre Lobsang Rampa: "Părerea mea este că autorul este un fel de psihopat care trăiește o existenţă nevrotică, rod al propriei imaginații. Probabil ca s-a convins pe el însuși că tot aceste nonsens ocult este adevărat..”
Hugh Richardson (care a trăit în Lhasa între anii 1930-1940, şi care vorbea perfect limba tibetană) a declarat  şi el în legătura cu lucrările lui Lobsang Rampa: „Este vorba despre niște falsuri, încropite din lucrările apărute in domeniu (plagiat) si ornamentate cu multă imaginație”
La fel a fost considerat şi de către Chen Chi Chang, (care a predat tantra tibetana la Nanking University) si de către întreaga comunitate tibetană.

Bineînțeles că atunci când i s-a cerut sa demonstreze cunoașterea limbii tibetane, Cyril Hoskin  (alias Lobsang Rampa) a dat bir cu fugiții, venind cu o scuză jenantă. A explicat că, într-un anumit context al vieții lui, şi-a impus „un blocaj hipnotic complet asupra cunoașterii limbii tibetane” si de atunci nu si-a mai revenit niciodată. Ce convenabil!
Bineînțeles ca acest lucru nu l-a împiedicat pe Cyril Hoskin să publice 14 volume despre Tibet, volume citite pe nerăsuflate de amatorii in domeniu, atât de dornici de evadarea din banalul cotidian.

Exact la fel stau lucrurile (din păcate) şi cu compatriotul nostru, auto-proclamatul maestru tantric Gregorian Bivolaru: acesta nu cunoaște deloc limba tibetană (dacă o cunoaşte îl aşteptăm să iasă în faţă şi să demonstreze acest lucru), nu a trecut niciodată prin fazele de educaţie prin care trebuie să treacă un tulku şi nu a fost niciodată recunoscut drept autentic de către nici un maestru, de pe nici o linie a budismului tantric tibetan, (deşi predă in continuare, în cadrul Misa, o serie de practici specifice budismului tantric tibetan  - un gen de pseudo Phowa de creaţie proprie, copiată din lucrările lui Walter Evans-Wentz  condimentată cu niște noţiuni de bază din Kalachakra, etc). De asemenea, MISA şi toate filialele ei internaţionale au fost excluse din Federaţia Internaţională de Yoga şi din Alianţa Europeană de Yoga (pe motivul că de fapt în spatele lor se ascunde o afacere sexuală).

Mai nou, ”școala” de yoga a ”maestrului” Gregorian Bivolaru încearcă să ”vândă castraveți grădinarului” cum spune o vorbă din popor, trimițând ”instructori de yoga” să deschidă cursuri de yoga în patria Yogăi, India. Interesant este că, fiind întrebați de pe ce linie spirituală provin, aceștia declară că ei fac parte din școala yoghină Maha Sidhha Yoga, tocmai pe ideea că această școală excepțională a dispărut de multă vreme din India (ultimul mare maestru al acestei școli a murit în urmă cu peste 100 de ani), deci nu are nimeni cum să le verifice descendența sdpirituală. Ceea ce nu știu acești inconștienți este faptul că în india există încă școlile tantrice ”concurente” vechii linii a mahasidhhas-ilor, iar acestea se concurau deseori în dezbateri teorietice și practice pe tema realizărilor yoghine. Un ultim astfel de pretins ”inițiat” european care a îndrăznit să își afirme - într-un cerc de maeștii ai unor școli tantrice ( la ultima Maha Kumba Mela) falsa descendență spirituală dintr-o școală tantrică, a murit înnecat în Gange, la proba practică de demonstrare a sidhhi-urilor (puterilor paranormale), ceilalți yoghini din școlile concurente încărcându-i hainele cu pietre și aruncându-l în apă, pentru a le demonstra controlul asupra energiilor apei !

In plus, se știe deja că celebrele cursuri “scrise” de Gregorian Bivolaru, sunt nişte banale acte de plagiat. La originea lor stau lucrările francezului Andre Van Lysebeth, celebrele lucrări de yoga scrise de Swami Satyananda, de la Bihar School of Yoga, si alţi câţiva autori destul de cunoscuţi. Nu am sa intru acum în amânunte în aceasta privință. Poate pe viitor  voi selecta  odată, în mod aleatoriu, câteva cursuri MISA, si voi demonstra alb pe negru in ce hal s-a putut plagia, deoarece adevărul trebuie cunoscut. Cei de la Misa ar trebui să știe în cele din urmă, cine sunt cu adevărat autorii cursurilor de yoga de la MISA. Ei confundă încă traducătorii cu autorii.
Despre altceva vroiam sa atrag atenția în acest articol. În copiatul lui cu nerușinare din lucrările de yoga apărute peste hotare, Gregorian Bivolaru a copiat uneori (din greșeală, evident) inclusiv simbolurile de copyright din lucrările originale! Si am sa aduc aici şi un exemplu: cursul de yoga de anul 8, cursul 5. La pagina 2 a acestui curs, există o imagine în care se prezintă modul de execuție al celebrei Maha Vedha Mudra.  

Aici imaginea 1Ei bine, daca ne uităm în lucrarea „Hatha Yoga Paradipika: The light on Hatha Yoga” apărută în cadrul „Bihar School of Yoga” sub coordonarea celebrului Swami Satyananda, descoperim la pagina 334 o imagine identică cu cea din cursul 5, anul 8, din cadrul Misa.


Mai jos am pus ambele imagini una lângă cealaltă, pentru a se vedea mai clar  despre ce este vorba. In stânga avem imaginea extrasă din cursurile Misa, iar in dreapta imaginea din textul original al lui Swami Satyananda, imaginea sursă.





Daca ne uitam acum mai cu atenție la imaginea din lucrarea lui Swami Satyananda, vedem că în colţul din dreapta jos a celor 2 desene, se văd clar inițialele: BSY ©, adică simbolul de copyright; BSY fiind prescurtarea de la Bihar School of Yoga, iar  ©  fiind prescurtarea clasica de la copyright (drepturi de autor): 


Ei bine, surpriză! Dacă ne uităm cu atenție la imaginea din cursurile Misa, descoperim că deși Gregorian Bivolaru a modificat puțin în Photoshop imaginea originală (liniile punctate au devenit continue), el a uitat totuşi să şteargă simbolurile de copyright din lucrarea originală! Mai exact, in imaginile din cursul MISA, se pot observa încă iniţialele BSY ©!  Mai jos aveți imaginile mărite, pentru a le putea compara mai ușor.




Le recomand celor de la Misa sa ia pur si simplu cursul 5 din anul 8, să ia o lupă şi să  se uite cu atenție la imaginile de pe pagina 2: vor vedea iniţialele BSY © mult mai bine decât se poate observa în aceste imagini scanate. Si apoi sa cumpere dacă doresc (daca nu mă cred pe cuvânt) lucrarea originală, scrisă de Swami Satyananda, şi să se convingă singuri de adevărul celor spuse aici.

Ceea ce este şi mai incredibil este ca Gregorian Bivolaru a încercat deja (nu ştiu dacă a şi reuşit) să îşi înregistreze la OSIM aceste cursuri! Şi ne mai mirăm oare că indienii încearcă să îşi apere patrimoniul yoghin de rechinii care apar de pretutindeni!?

Intenselight

13-15 iunie 1990 Comemoram Mineriada



sâmbătă, 4 iunie 2011

Streaming-ul video - o alternativă de viitor față de presa audio-vizuală controlată de Noua Ordine Mondială


În condițiile în care din ce în ce mai mulți oameni au acces la internet și folosesc portalurile de comunicare de tip twitter sau facebook, transmisiunile video în direct - de la diferite evenimente, făcute cu un banal telefon, fără nici un fel de costuri, vor sparge monopolul marilor trusturi de presă care plătesc bani grei pentru transmisii prin satelit - în direct.

Astăzi am transmis aproape integral (fiind preluat de peste 20 de site-uri) in direct, filmarea marșului pentru normalitate, organizat de Noua Dreaptă.

Peste 300 de utilizatori online au urmărit, pe parcursul celor 2 ore de marș, transmisia făcută cu telefonul de mine.



Urmează pe data de 13 iunie, orele 16, transmiterea în direct a comemorării mineriadei din 13-15 iunie 1990, de la Piața Universității, organizată de Asociația Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România (AVMR), și pichetul de protest de Ziua Refugiatului (20 iunie) din fața Ambasadei Israelului din București.

vineri, 3 iunie 2011

Mâine, sâmbătă 4 iunie, începând cu ora 11 (doar pentru cei ce nu pot participa la marș) puteți viziona Marșul Pentru Normalitate ÎN DIRECT, LIVE !


Free video chat by Ustream
Cei care doriți să popularizați evenimentul pe site-ul vostru, sau pe rețelele de socializare, nu trebuie decât să inserați in HTML acest cod de embed (in luati cu copy/paste, sursa este AICI, pe Ustream :

Free video chat by Ustream
Pentru rețele de socializare (gen facebook) sau chat (gen yahoo), puteti baga (tot cu copy/paste) acest cod in discutii, si apare in fereastra de conversatie ecranul video (ca la youtube):

Counter

TE-AM PRINS !!!

Sign by Danasoft - Get Your Free Sign

Viziteaza profilul lui Mihai Rapcea pe Colegi.ro Internet Trafic - Top Romanesc - Top Sites Romanian Language - Best Romanian Websites

eu

eu

Arhivă blog